O lumânare la căpătâiul opoziției

Nu mai pot cu Puterea asta odioasă, cu prostia, analfabetismul, sfidarea și ignoranța care ies sub formă de amalgam, ca un miros acid de transpirație, prin toți porii ei. Dar, în același timp, nu mai pot nici cu opoziția, care deja miroase și ea a mortăciune.

Îmi pare rău că trebuie să spun asta, însă opoziția este literalmente moartă. Îmi este greu să înțeleg ce se întâmplă de fapt și de ce nimeni din taberele care ar trebui să facă opoziție cu adevărat, nu mai face nimic.  Drama pe care o trăim în acest moment nu este generată exclusiv de mizerabilele fapte, acțiuni, fărădelegi ale Puterii, ci și de absența oricărui gest, fie el cât de firav, din partea partidelor din opoziție, în special PNL.

Foarte vocali în trecut, activi, cu idei bunicele, dătătoare de speranță, peneliștii reprezentau o fortăreață și o speranță că cineva se mai opune în țara asta, așa cum este normal să se întâmple în orice societate sănătoasă, atunci când puterea o ia pe arătură. Doar că acum nu discutăm de mici derapaje ale puterii, ci de o prăpastie în care suntem duși, legați la ochi, fără să facem nici măcar un gest de opunere. Unde ne sunt peneliștii de altădată? Ce se întâmplă cu opoziția? De ce nimeni nu spune nimic, nu face nimic, de ce un asemenea partid care, așa cum e bun sau rău, dar care reprezintă o parte esențială din bunul mers al unei societăți, este anesteziat, ca să nu zic că e deja în moarte clinică? Nu spun că în trecut s-ar fi întâmplat lucruri mărețe erau, pe-acolo, niște conferințe de presă, de-alea cu “ba pe-a mă-tii”, critici, “facem și dregem” însă, la momentul rezultatelor, ia-le de unde nu-s! Nimic consistent, nimic menit să-i ia pe ăștia de la Putere și să-i scuture bine de guler. Nimic schimbat, ăia își vedeau de drumul și interesele lor, noi cu castanele și consecințele și opoziția cu lătratul. Dar măcar mai auzeai ceva. Acum, liniște și pace. Mormânt.

Reacțiile au fost puține și anemice în urma mizeriei de referendum al urii, câteva opinii, și acelea aiuristice, venite de la șefu ăl mare în rest aberații inconsistente (este un mister cum nimeni nu spune o dată lucrurilor pe nume, și nimeni nu recunoaște că acest partid a murit efectiv prin facerea de NIMIC a liderului său actual). O țară fără opoziție este o țară aflată în pericol de colaps. Este de neînțeles cum de nimeni din acest partid nu reușește ori nu are curajul să spună lucrurilor pe nume. Nu înțeleg ce așteaptă sau pe cine așteaptă liderii din teritoriu. Facem iar mișcarea aceea pârțâită, menită să te facă să leșini de râs, de la alegerile locale? Uite candidatul, ba adu-l pe ăla vechi, ba nu, scoate-l, bagă-l pe ăsta că și-așa nu are nicio șansă? Un talmeș-balmeș demn de Cascadorii râsului, cu un rezultat evident, previzibil, de zero virgulă? Ok, faceți din nou așa și vă puteți pune singur pământ pe cap, pentru că nici cine să vă înmormânteze nu va mai fi.

De președintele nostru-melc, cel lent și calm, nu mai spun nimic. Vă las pe voi să-i evaluați mandatul, și să-i cronometrați lentoarea enervantă a gesturilor și goliciunea vorbelor pe care domnia sa le vrea înțelepte – în fapt, niște reacții anemice, cu vorbe tărăgănate și bune de bătut câmpii, adică nimic, nici pe ruta Cotroceni. Prin urmare, vă întreb, indiferent pe cine simpatizați, indiferent de partea cui sunteți, cu noi cum rămâne? Puterea ne batjocorește și ne cheltuie bruma de bani pe referendumuri în care, cu sprijinul absolut abject și păcătos al BOR, ne învață să ne urâm între noi, să ne punem la zidul infamiei și să aruncăm cu bolovani, că deh, dacă nu ești ca mine, vorba aceea, ești diferit. Opoziția NU EXISTĂ, repet, nu avem, nu o mai avem, toți tac ca mortul în porumb, nicio reacție, zero comunicare, zero acțiune, un lasă-mă să te las letal care duce către un singur punct, invariabilul sfârșit.

Vreau să-i rog pe dragii noștri peneliști, useriști (ăștia au mai mișcat, parcă, ceva), ce-or mai fi sau de pe unde or fi, faceți ceva. Dar faceți acum, mișcați un deget, clipiți, să știm că n-ați murit. Spun asta nu pentru că mi-ar fi foarte dragi cei din opoziție, să fim serioși, chiar n-are cine să mă dea pe spate, printr-un uppercut politic dat în bărbia Puterii, aici la noi.

Chiar și la nivel local, pe la ședințele din Primărie, singura prezență activă este cea a unei femei – Dana Crișan – pe care o apreciez pentru că întreabă, se agită, cere explicații, argumente, vine cu opiniile oamenilor și le aduce la cunoștința celorlalți puși să ne decidă destinul urbei. Există. Da, e singura persoană dintr-un consiliu local care face scandal, cum se spune, și chiar și pentru atât merită să fie apreciată. Dar cu o floare, fie ea una răzbătătoare, nu se face primăvară. Flăcăii, unde sunt, flăcăii? Unde v-ați ascuns, fraților? De ce tace toată lumea mereu, fie că e în comună, în oraș, la județ ori acolo, în sânul otrăvit, la București? De ce aproape toată opoziția e mută și de ce, pentru Dumnezeu, nu vă alegeți un cârmuitor capabil nu să vă salveze, nu să ne salveze, pentru că acest lucru este deja imposibil de făcut, ci să fie capabil să-i mai potoloească, să-i mai sperie puțin pe cei care ne duc la groapa cu furnici? Dragi politicieni sălăjeni care faceți parte din opoziție, faceți ceva, arătați-ne că nu ne-ați părăsit și demonstrați-ne prin fapte gândite, consistente, că trăim într-o țară normală în care Puterea nu poate să facă mereu, batjocorind și sfidând un popor întreg, chiar tot ce o taie capul! Avem nevoie de opoziție, așa cum am fi avut nevoie și de PSD, așa beteag cum e el, dacă prin absurd voi, cei din PNL, ați fi fost la Putere. Pentru că asta este normalitatea și așa trebuie să fie dacă vrem să nu ne ducem – mă scuzați – naibii cu toții.