O iubire imposibilă

România trăieşte vremuri politice şi sociale extrem de agitate. Ceea ce vedem în toată media românească ne confirmă cu vârf şi îndesat faptul că „politica” rămâne, aşa cum zice românul mucalit, „o fiinţă de moravuri uşoare”. Mediul politic îşi pierde vizibil raţionamentul sănătos, interesele curate, iar bunul-simţ abia mai suflă. Nu cred că există răzbunări mai mari în lumea asta, conflicte mai aprige şi consecinţe mai dezastruoase, decât cele care izvorăsc din smârcurile adânci şi noroioase ale politicului. Marele perdant, indiferent de nivelul la care ne referim, că e un sat, un judeţ sau un continent, este însuşi omul. El e cel care pierde în final şi de cele mai multe ori iremediabil.

Valurile uriaşe pe care viaţa politică le ridică astăzi ameninţător şi peste omul „de rând” aduc la malul fiecărei urbe sau al fiecărui „spaţiu” administrativ, o grămadă de lucruri urâte. Cine are de câştigat din ambiţiile politice, din orgoliile nemăsurate, din refuzurile urcate sus, cu tot cu nas, ale unora sau altora? Nimeni. Nici măcar cei care, constituiţi în tabere invizibile, uită de motivul principal pentru care se găsesc în scaunele de catifea.

Nici judeţul nostru nu face excepţie. Suntem la fel de bătuţi de soartă ca multe altele prin aceea că neînţelegerile la niveluri înalte, devin tot mai frecvente şi mai vizibile.

Primarul Radu Căpîlnaşiu este supărat de felul în care relaţia dintre Primărie şi Consiliul Judeţean a involuat. Deşi a evitat elegant să pună exclusiv pe seama politicului această stare de fapt, care nu face bine nimănui, acest lucru este evident, ştiut „de la vlădică şi până la opincă”, aşa cum spune românul. Că doar n-o fi cineva într-atât de naiv încât să creadă că motivele ar putea fi altele. Preşedintele Tiberiu Marc a comunicat presei punctul domniei sale de vedere, legat de atitudinea supărată a Primarului. Tiberiu Marc susţine că Ministerul Dezvoltării nu „recomandă” înscrierea de proiecte noi de investiţii, care pot beneficia de bani europeni, prin urmare, pentru viitor au fost propuse ministerului în cauză în mare parte..drumuri şi podeţe. Radu Căpâlnăşiu nu înţelege de ce Zalăul a rămas astfel singurul oraş care nu se regăseşte pe lista care pleacă la acest minister. Şi tot aşa, unul hăis, altul cea. Încotro ne îndreptăm? Unde vom ajunge? Da, toate aceste contradicţii, întrebări şi răspunsuri ca la ping-pong, au aceeaşi sorginte şi acelaşi substrat politic toxic.

Sigur, există şi alte contradicţii, însă acestea nu pot decât să conducă în final către un rezultat de calitate. Atunci când vorbim de apartenenţe politice diferite, maioneza e ca şi tăiată. Când discutăm de opinii care au un impact major asupra locuitorilor oraşelor,comunelor şi satelor, de mari sau meschine deziderate, sau de ciolanele politice plus interesele aferente, fie că sunt personale, fie că sunt de partid sau rezidă din alte considerente, trebuie să fim pregătiţi pentru ce e mai rău! Politica otrăveşte şi profanează totul, în forma în care există astăzi la noi. Politica a devenit mai periculoasă decât un nor radioactiv, iar consecinţele vor otrăvi acest pământ încă zeci de ani de acum înainte. Revenind în micul Sălaj…atâta timp cât avem în faţă un conflict aproape deschis între cele două instituţii, rezultatul nu poate fi decât unul defavorabil atât pentru părţi cât şi pentru cei care încasează în final palmele peste ceafă respectiv cetăţenii.

Toată lumea trebuie să ştie că nimeni nu e bătut în cuie şi nimic nu este inflexibil. Mai ales acum, în acest context de profunde tulburări şi transformări politice la nivel naţional. Iar ambiţiile extreme şi orgoliile exacerbate, nu doar cele politice, dacă nu vor fi stopate la timp, se vor întoarce cât de curând precum bumerangurile, exact în ferestrele birourilor din care au plecat cândva, cu o forţă distructivă cel puţin dublă.