Tintuit la pat de o gripa rebela, marti am avut nesperata sansa sa butonez (sa zaggez, ma rog) telecomanda tembelizorului intr-o veselie. Si sa ma minunez de discutiile interminabile despre Italia, despre rromi, despre declaratiile ministrului de Externe Cioroianu, despre Europa, despre afirmatiile presedintelui Basescu, despre romanii cinstiti de peste hotare etc. Si, mi-am adus aminte ca, intrebat ce parere are despre cultura occidentala, Ghandi a raspuns, replica sa ramanand faimoasa, ca este de parere ca ar fi o idee buna. Mai anii trecuti, The Economist nota ca liderii europeni par sa invete din spusele lui Mahatma. Civilizatia occidentala, sau civilizatia europeana, pe care o considera a fi sinonima cu cea occidentala, este o idee buna. Si ar fi, de asemenea, o idee buna ca legitimitatea UE sa fie stabilita pe baza calitatilor acesteia. Robert Musil, un romancier austriac al secolului al XX-lea, considera ca fiecare om are o a doua tara in care tot ceea face este nevinovat. Insa liderii europeni au dorit sa depaseasca idealismul in stabilirea calitatii europenismului si au prezentat o serie de argumente privitoare la UE. De exemplu, in cadrul unei conferinte internationale referitoare la viitorul Europei, de la Salzburg, Sunetul Europei, la care, conform sursei citate, au participat atat personalitati politice cat si din domeniul artei, au fost facute urmatoarele trei precizari: ca exista o identitate europeana distincta, inglobata intr-o cultura europeana comuna; cultura europeana reprezinta o sursa de inspiratie pentru popoare; o cultura europeana comuna ar trebui concretizata in cadrul institutiilor europene comune, Uniunea Europeana. S-a pus, atunci, pe buna dreptate, intrebarea: cat de plauzibile sunt aceste idei? La Salzburg, premierul francez, Dominique de Villepin, a folosit ca numitor comun al unei identitati culturale comune o notiune imprumutata de la un profesor poliglot, George Steiner: Europa este alcatuita din cafenele. Insa, dupa cum insusi Steiner a recunoscut, aceasta Europa nu ar include Marea Britanie, Irlanda, cea mai mare parte din zona Baltica si Scandinavia, aceasta neputand fi considerata a fi o modalitate eficienta de afirmare a identitatii comune a tarilor membre ale UE
