Daniel Săuca
M-am tot mirat de elevi din noile generații care pur și simplu nu puteau argumenta o apreciere. Sau o afirmație. De ce? M-am tot mirat și, între timp, mi-a trecut (curiozitatea). E posibil să fie o tendință, un fapt: nu mai avem nevoie de argumentări. Adevărul, dreptatea, părerea mea nu trebuie să le explic, să le argumentez. Chiar dacă pot, nu dă bine, de pildă. Numai EU am dreptate. Dreptatea asta n-ai decât să o iei așa cum e. Fără explicații. Și dacă nu crezi în adevărul meu, vei avea o problemă. De fapt, îți voi impune părerea mea, chiar și prin violență (nu numai verbală). E foarte posibil ca „trendul” să fie general: nimeni nu mai argumentează, nimeni nu mai are nevoie de argumentare. Exagerez, evident, de dragul articolului, dar nu cumva tot mai puțini își pun întrebări legate de mersul vieții sau a evenimentelor? Comoditatea supremă pare realitatea: suntem dresați, nu numai psihologic, să consumăm adevărurile livrate fără să ne gândim, măcar o clipă, dacă ceea ce ni s-a livrat corespunde unor criterii de adevăr. Și apoi, poate nici nu avem cum să verificăm toate informațiile livrate de super-bombardierele (social) media. În fapt, nu înțelegem mare lucru sau nimic. Nu înțelegem nimic, dar afirmăm că știm, că deținem adevărul. Și din această cauză mulți nu pot argumenta o afirmație. Pentru că, pur și simplu, habar nu au despre ceea ce vorbesc. Ei sunt doar purtătorii adevărurilor livrate de alții. Ei sunt receptorii marilor manipulări globale. Destui dintre ei devin agresivi și atunci când încerci să pui la îndoială modul lor de raționare. Propagandiști agresivi ai adevărurilor fabricate. Adevăruri irefutabile. Noua realitate arată tot mai amenințător cu masele de zombi dresați să trăiască fără să gândească. Poate, cine știe, e un ideal al cuiva: să trăim liniștiți nu numai până la 120 de ani, fără să punem întrebări și să facem, să credem ceea ce ne spun alții. Firește, numai EU am dreptate!…
Mihai Maci a scris recent un articol excepțional pe această temă în „Contributors”.
Nu sînt de acord cu plasarea cauzei lipsei raționării/argumentării individului pe seama „manipulărilor globale”, deoarece un asemenea mod de „argumentare” nu depășește limitele teoriei conspirației.