O spun cu tristeţe, dar este o realitate: „Românii au talent” şi „Master Chef” au avut o audienţă mai mare decât partidele de fotbal România – Ungaria şi România – Olanda. Pentru acest lucru ar trebui să-i „mulţumim”, în primul rând, lui Mircea Sandu, acest personaj hilar al fotbalului românesc, contestat şi pus la zid de tot mai mulţi conducători de cluburi. Un personaj care conduce fotbalul românesc după placul său, nefiind conştient că, fără cluburi nu ar exista nici el. Un preşedinte care a dus fotbalul românesc la un nivel foarte scăzut, lucru recunoscut chiar de selecţionerul Piţurcă, la conferinţa de presă de marţi: „Acest campionat este unul din cele mai slabe din istoria fotbalului românesc. Suntem la pământ, nu ştiu de unde se cere atât de mult”, se scuză Piţurcă la conferinţa de presă.
Dacă în meciul cu Ungaria am scos un egal norocos, în faţa Olandei am fost un simplu „sparing partner”. La Amsterdam, selecţionata ţării noastre a susţinut meciul cu numărul 640, fiind totodată, a 13-a întâlnire cu Olanda. Am pierdut de nouă ori în faţa „portocalei mecanice” şi am încasat 26 de goluri, ceea ce este exagerat de mult.
Ne îmbătăm cu apă rece, dar ninemi nu spune că fotbalul românesc, la nivel de echipă naţională, trăieşte şi acum (după aproape 20 de ani) din amintirile „Generaţiei de Aur”. Nimeni din conducerea Federaţiei Române de Fotbal nu iese în faţă să o spună răspicat că, în ultimii 13 ani, am ajuns la un singur turneu final, de Campionat European, în 2008, e drept cu Piţurcă pe bancă şi am terminat pe locul trei în grupă, după două remize cu Franţa şi Italia.
De 13 ani vorbim tot de proiecte pe termen lung, de obiective peste decenii, dar de contracte de sute de mii de euro. Se găsesc întotdeaua vinovaţi pentru eşecuri, dar nimeni nu a avut curajul să taie în carne vie. Nimeni nu a avut curajul să spună: „Plecaţi, incompetenţilor!”.
Piţurcă l-a lăsat acasă pe Latovlevici, pentru meciurile cu Ungaria şi Olanda, deşi părea cel mai în formă fundaş de bandă stângă. A mizat la Budapesta pe Ştefan Radu, iar în Olanda pe Răzvan Raţ, ultimul fiind chiar penibil prin evoluţia pe care a avut-o. I-au ţinut rezervă în Amsterdam pe Mutu şi Chipciu, marcatorii de la Budapesta, şi i-a aruncat în luptă când era aproape imposibil să mai obţinem ceva din acel meci.
Românii aşteaptă cu îngrijorare şi emoţii toamna preliminariilor Campionatului Mondial din Brazilia (2014). De ce? Pentru că, în cel mai bun caz, vom ajunge la baraj (la un nou baraj) unde vom întâlni o naţională puternică, în faţa căreia nu ne vom putea prezenta cum am făcut-o în faţa ungurilor şi a olandezilor.
Practic, dintr-o „dublă” tare în care ne-am propus patru puncte, am rămas doar cu unul şi cu mult circ. Naţionala este a noastră, a românilor, nu a voastră, a celor din federaţie şi nu aveţi niciun drept să va bateţi joc de fotbalul nostru.
Marius Morar
