Nu lăsați țara să piară!

Alexandru Lăpuşan
Voiam să abordez câteva probleme de-ale agriculturii. Dar….// Situația din toamnă, destul de curioasă, nu a fost de natură să influențeze semnificativ reducerea suprafețelor semănate cu grâu. Curiozitatea nu a constituit-o neapărat reducerea prețului de valorificare datorită ofertei mari de pe piață. Poate mai degrabă căderea prețului total necorelaționat cu piața europeană și mai ales „impresia” unor înțelegeri între marii operatori de pe piața cerealelor. Chiar dacă suprafețele semănate cu grâu se încadrează în media ultimilor ani, chiar dacă în toamnă condițiile au permis încadrarea lucrărilor în perioadele optime, o iarna secetoasă, fără zăpadă ar putea influența negativ producția anului 2014. Vântul puternic ce bântuie de câteva zile în toate zonele țării va putea amplifica evaporarea apei. Ținând seama de factorii de mediu prognozați, deși pentru restul Europei se prevede o ușoară creștere la producția de cereale, România va înregistra o scădere față de 2013.// Oamenii abia s-au dezmeticit după sărbătorile de iarnă. Puțini sunt cei care au mers în câmp să-și vadă culturile. România parcă a apucat-o pe calea vrajbei politice. Iar poporul este prins în acest joc care nu duce nicăieri. Sau nicidecum nu duce către hotar, unde mâine-poimâine trebuie să ieșim pentru lucrările din primăvară.// Problema liberalizării achiziției de terenuri agricole pentru cetățenii străini pune paie umede pe un foc care, și așa, doar fumega. Chiar dacă prin Sud-Vestul României este plin de companii străine care dețin în exploatare suprafețe însemnate, chiar dacă marile IAS-uri din sud, după ușoare pendulări, au ajuns să fie exploatate de… patroni arbi, vrajba mare este în Transilvania. Cu ungurii. Lipsa de tact a unor oficiali maghiari amplifică tensiunile. Se spunea că statul maghiar o să cumpere pământ pentru a-l da unor cetățeni (maghiari) tineri. Ar putea fi o politică de colonizare sau de statornicire a unor tineri (unguri din România). Ori e una, ori e alta, declarația nu a primit nici cea mai mică replică din partea autorităților. Doar academicianul Dinu Giurăscu a prezentat situația actuală ca fiind „mai proastă decât atunci când au intrat rușii-n țară„ – Poate fi chestiunea achiziției de terenuri agricole o afacere? Da, cu siguranță! Astăzi prețurile mici ale terenurilor din România pot atrage investiții în teren chiar și numai pentru subvenție (plăți directe). O sumă investită în teren aduce un venit de multe zeci de ori mai mare decât orice dobândă. Cu risc zero, că doar terenul nu dispare. Ba mai mult, prețurile la teren vor continua să crească și atunci, în câțiva ani, vor putea fi revândute cu niște câștiguri uriașe. Totuși te întrebi dacă un stat ar putea să-și permită o astfel de politică? Teoretic și practic da! Se pare că inclusiv pe relația menționată nu este prima dată când au fost anumite inițiative. Pentru a nu fi acuzați că știm ceva despre implicarea unui stat în afaceri comerciale pe teritoriul României să ne închipuim un scenariu ce s-ar fi putut derula până acum. Un grup de cetățeni străini înființează în Romania o companie agricolă. Totul este perfect legal. Compania vrea să cumpere teren agricol (legea este permisivă). Pentru asta obține un credit de la orice bancă, unde o societate comercială a statului prieten aduce garanții pentru creditul respectiv. Iarăși totul este legal. Fără a merge mai departe cu demonstrația am prezentat doar unul din mecanismele care ar fi putut fi aplicate deja în achiziționarea unor active în zone balneare. Și care se pot aplica și-n cazul terenurilor agricole. Acum și pentru persoane fizice.// Păcat că nu ne-a găsit subsecretarul de stat american acasă că poate ne-ar fi dat niște sfaturi cum să ținem țara întreagă. Altfel o să ne rămână doar cântarea-rugăciune: Munților cu creastă rară, Nu lasați țara să piară!