Campania electorală pentru alegerile parlamentare (şi… guvernamentale) îşi trăieşte ultimele zile. Asistăm la etalarea arsenalului fiecărui partid politic, după posibilităţile, mintea şi interesul acestora. Nutresc speranţa că sunt puţini oamenii care mai cred în ceea ce aud prin conferinţele de presă, prin spoturile electorale, cei care mai cred ceea ce citesc pe afişe, pliante ori calendare. Parcă niciodată n-am avut parte de o campanie electorală în care să abunde ridicarea din mocirlă exclusiv pe baza incompetenţei şi neajunsurilor adversarilor. Nicicând expresia “ba pe-a mă-tii” nu a fost mai prezentă pe buzele celor care se roagă în aceste zile la toţi sfinţii să reuşească, cumva, oricum dar să reuşească, să ne mai prostească pentru încă cel puţin patru ani.
Da, toţi politicienii mint. Fără excepţie. Da, toţi candidaţii sunt patrioţi, smeriţi, umili şi binevoitori, până duminică. De luni, perdanţii vor striga „hoţii” şi vor mobiliza, pe modelul sângeros de la Colectiv, oamenii partidului în stradă, iar câştigătorii vor uita de voi, după ce miezul nopţii va fi parte din trecut. Da, toate partidele trag de voi şi vă pregătesc, fiecare după modelul şi croitoria proprie, cojocul din blană de oaie, întors pe dos. Cojoc pe care speră să-l îmbrăcaţi smeriţi, aşa cum faceţi o dată la patru ani şi, într-o încolonare perfectă, să le faceţi jocul, să le ieşiţi la numărătoare şi la socoteală. Pentru că, da, jocul este mereu al lor, iar al vostru, niciodată. Cum ar putea fi? Priviţi aici sau dincolo de munţi.
Constataţi singuri, doar pentru ultimii patru ani, ce aţi primit. Javrele care taie pădurile şi le cară, încolonate, peste graniţă, nu pleacă nici împuşcaţi. De ce? Pentru că un Cod Silvic, oricum tras de păr dar care să ne mai apere cât de cât aerul şi aurul verde, deşi a fost votat de 600 de oameni aleşi de noi, s-a întors, prin voia ori nevoia unui singur om, în interesul altor câteva sute, acolo de unde a plecat, la rugămintea profitorilor ucigaşi de păduri. Explicaţi-le bătrânilor, în timp ce priviţi în zare, de ce nu au lemne de foc şi tremură prin case, iar celor care oricum trăiau fericiţi prin cămine sau adăposturi, de ce trebuie să scoată, începând din această lună, 300 de lei în plus pentru a mai putea rămâne acolo. Dacă tot aţi ajuns la vârstnici, încercaţi să-i convingeţi şi pe veteranii de război, ăia care au pornit la lupta cea adevărată şi au riscat totul pentru voi, de ce îşi pierd drepturile, rând pe rând, asistând la cea mai mare umilinţă pe care cineva, într-o ţară civilizată, şi-ar putea-o imagina. Priviţi pe rafturile magazinelor, sunt pline de ouă false, bolnave, cărnurile au pe ele câte cinci ştampile de prin vămi, pâinea intră în cuptoare congelată şi nu dospită. Mergeţi pe urmă la fermierii români şi spuneţi-le de ce.
Dacă ajungeţi cu privirea peste sate, întrebaţi-i pe oameni ce ştiu de drumurile lor, de canalizare, de apă, de şcolile în care copiii şi nepoţii încă se duc la toaletă în fundul curţii. Multe ar fi de spus dar, pentru că nici timp nu mai avem, concluzia este una singură: Ieşiţi la vot, indiferent în ce direcţie alegeţi, mergeţi şi votaţi. Alegeţi în baza a ceea ce vedeţi în jurul vostru, real, pe viu, nu desenat pe afişe. Îndrăzniţi să ieşiţi din case şi să votaţi după cum vă duce conştiinţa, nicidecum “emoţia”, aşa cum vi se sugerează să o faceţi, pe modele de succes din alegerile trecute.
Nu, alegerile nu vor mai fi de această dată pe facebook, a;a cum sper[ din tot sufletul unii, conspirând planuri emoţionale. Acţiuni menite să impresioneze şi să ne arate nouă calea cea dreaptă, ci acolo, la urna cea de taină. Pentru că îndrăznesc să cred că oamenii nu mai pot fi păcăliţi la nesfârşit. Desigur, posibilităţi de fraudare sunt şi vor fi mereu, aşa cum oricare alt lucru, bun sau rău, ni s epoate întâmpla oricând, însă fiecare vot în plus reduce şansa celor care ar putea să facă această crimă. Cu oameni din fruntea autorităţii electorale arestaţi în acest moment, da, eu cred că marea nenorocire a unei fraudări ar putea fi posibilă. Dar, aşa cum ştim, nu tot ceea ce e posibil înseamnă în mod necesar şi un lucru reuşit. Depinde doar de noi, de tineri, de cei maturi, de vârstnici. Ieşiţi la vot şi alegeţi cum vreţi, dar alegeţi voi şi nu lăsaţi, prin absenţa voastră, să aleagă ei. Pentru că votul înseamnă viitorul copiilor noştri, al nostru, liniştea bătrânilor noştri.
Trebuie să credem cu tărie până în ultimul moment că noi suntem cei care decidem, nu străinii, nu cei cu bani mulţi, nu cei din afară ori din interior care se zbat pentru orice, mai puţin pentru această ţară şi pentru poporul din ea, atât cât a mai rămas. Alegeţi cu capul, cu speranţă şi tărie, nu cu ochii pe facebook, pe afişele electorale ori la televizor. Puneţ răul în faţă şi apoi, după ce cântăriţi, socotiţi şi trageţi linie, votaţi. Nimic nu e mai dureros, mai păgubos şi mai periculos decât un vot pierdut, un vot lăsat altora. Nimic nu te poate duce mai repede în prăpastie decât faptul că laşi pe altul să-ţi decidă soarta. Să fie stăpân pe sănătatea, pe educaţia, pe locul tău de muncă. Pe banii tăi puţini, pe destinul tău. Unii vor pierde, alţii vor câştiga. Însă cei care vor pierde cu adevărat vor fi cei care vor refuza să participe la această luptă. Chiar dacă miza e diferită iar lupta este, a unora, pentru putere, bani şi influenţă, iar a noastră pentru o viaţă mai bună, în ţara care se numeşte România şi care este a noastră, cu ceea ce mai există în ea.
