Nu-i totul pierdut

Am devenit pesimist văzând degradarea accelerată a scenei politice românești. Au ajuns acolo și unii oameni care nu sunt în stare să citească un rând cursiv, clar, oameni certați cu legea, unii sunt fără scrupule, n-au remușcări și asta mă întristează. Mai trist este că pe omul de rând nu prea îl mai interesează de ceea ce întâmplă în politică, el vrea doar niște resturi care să îi asigure supraviețuirea de pe o lună la alta. Cu toate acestea, speranță există. Am participat în ultima săptămână la două festivități de premiere a elevilor cu 10 la Bacalaureat sau Evaluarea Națională. Am întâlnit aici niște tineri extraordinari, luminoși, inteligenți, adolescenți care vorbesc corect, sunt siguri pe ei, elevi care au ajuns la rezultate de excepție prin multă muncă și disciplină. Victor este unul dintre acești tineri sălăjeni. De mic a învățat, a fost serios, a înțeles că este valabilă zicala cu porcul supus îngrășării în ajunul sărbătorilor este o cauză pierdută și tot slab rămâne. Nu, n-ai cum să obții 10 dacă te apuci de învățat cu o lună înainte de BAC. Victor n-a luat niciodată meditații, iar visul lui este să devină judecător. Roberta este o altă tânără cu 10 la Bacalaureat. Este o sălăjeancă de la sat, iar asta a impulsionat-o. A intrat la Medicină. Vrea să devină medic și să profeseze în România. Sunt doar doi dintre tinerii care tac și fac, nu se plâng, nu arată cu degetul, n-au timp de „măgăreli”. Da, astfel de tineri îmi dau speranța că NU totul este pierdut în societatea românească. Problema este alta. Mai vrea oare societatea noastră să se bazeze pe astfel de oameni pentru care integritatea, inteligența, echilibrul și disciplina sunt cu adevărat virtuți? Aici e marea durere. Nu știu câți primari, directori de instituții sau politicieni vor să angajeze asemenea oameni care nu pot fi păcăliți sau duși de nas, înduplecați să plece capul. Eu cred că singura scăpare pentru societatea românească vine doar de la astfel de copii, dar de noi depinde ca ei să ajungă acolo unde trebuie, să fie judecători corecți, drepți, medici buni și iubitori de meserie, profesori dedicați sau ingineri talentați. Vrem noi oare cu adevărat să fim conduși de asemenea talente? Aici am tare mari îndoieli.