Nu e vorba numai despre „Nole”

Daniel Săuca

Unul din subiectele momentului e, fără îndoială, „aventura” tenismenului Novak Djokovic în Australia. S-au scris, emis kilotone de nervi, păreri, opinii, inclusiv la rubrica de față. De la CTP: „Antivacciniștii, conspiraționiștii, naționaliștii agresivi antioccidentali din Estul Europei, și din România, triumfă punându-și-l în frunte pe Nole Spartacus, pe Nole Iisus Hristos, pe Contele de Monte Carlo, scăpat din închisoarea în care îl țineau «ăștia»” (republica.ro). Până la Cristian Geambașu: „Presimt că va fi distracție mare. Mare pe măsura unui jucător uriaș, care a procedat însă ca un șmecheraș de cartier cu Merțan în parcare. Nici nu e greu de ghicit pe câți a făcut el fericiți” (gsp.ro). Și înapoi. Nu cred că e numai „trimful” celor menționați mai sus. Lumea s-a săturat de restricții peste tot. Destui care credeau în reguli și în autoritățile publice constată acum, supărați, că au fost „fraieri”, că încrederea lor, de factură civică, nu-și avea rostul. Peste tot, încrederea în autorități și în partidele „mainstream” s-a erodat. Butoaie de pulbere nu sunt numai în Balcanii „șmecherașilor” gen „Nole”. După pandemie (sau ce-o fi) e de văzut dacă sistemele publice se vor reinventa, pornind și de la constatarea că democrația nu mai e ce-a fost. Un spațiu al libertății și totodată al respectării regulilor, impuse și prin consimțământul alegătorilor. Una din etichetele clasice ale democrației, „Libertate și responsabilitate”, e pe cale să se evapore (în ton cu „încălzirea globală”), lăsând loc unei anarhii milenariste, a cărei violență încă nu s-a manifestat pe deplin. Despre bogații care devin mai bogați, despre săracii care sărăcesc, despre iluziile noii comunicări voi scrie poate într-un episod viitor.