Daniel Săuca
Nu poți să nu râzi, să nu te amuzi (chiar dacă e de râsu` – plânsu`) în plină pandemie. Pe FB au loc „provocări” cu poze din tinerețe, doar, doar se va îndura coronavirusul de noi. Într-o ordonanță așa-zis militară se utilizează cuvântul „recomandări”. Noroc că ne-a lămurit dr. Raed Arafat: „Luați aceste măsuri ca pe o obligație”. Probabil, cum scrie prietenul VGD pe FB, e maxima pandemiei. Să recomanzi obligații. Nu sunt numai la noi probleme cu respectarea hotărârilor, deciziilor (bune, rele, confuze, insuficiente) ale autorităților. Dar avem „farmecul” nostru, al prostiei, tâmpirii, iresponsabilității, imposturii, lăcomiei, incompetenței. Nu de puține ori dădător de umor involuntar. În plină pandemie, partide (conduse de iresponsabili?) își prezintă candidații la alegerile locale. Pe FB – noul spațiu social al românului – e plin de ură, măgării xenofobe, limbaj violent, „glumițe” rudimentare, fake-uri cât China, dezinformări cu nemiluita și încă nu am ajuns nici la mijlocul extinderii pandemiei la noi. E de plâns, dar e și de râs. Poate vom dispărea cu totul atunci când nu vom mai avea deloc simțul umorului. Chiar dacă, repet, ce se întâmplă (și la noi) nu e de râs. Nu e de râs mai ales pentru ce va urma după pandemie: criza economică, șomaj, mișcări sociale de amploare, creșterea infracționalității, afaceri și instituții care vor dispărea. Printre multe altele. Sper că autoritățile vor gestiona cât mai bine balamucul. Vom primi oare sprijin real de la UE? Oare nu se va ajunge la conflicte armate?
Până la viitoarea întâlnire de la această rubrică, un pasaj amuzant despre ceea ce s-a întâmplat pe la noi în secolul al XIX-alea: „Și fiindcă această tragedie (ciuma lui Caragea) se petrecea totuși în România, unde totul capătă o nuanță de ridicol sau de umor, chiar și involuntar, să cităm din raportul unui șef de ciocli adresat mai-marelui său: «Azi am adunat 15 morți, dar n-am putut îngropa decât 14, fiindcă unul a fugit și nu l-am putut prinde»” (Historia, nr. 218, martie 2020, p. 16).
Nu e de râs
