Nu contăm

Pornirile tot mai dese de revoltă împotriva a ceea ce se numeşte îndeobşte „Occidentul” dau socoteală şi de proastele relaţii pe care românii le-au avut şi le au cu istoria (de exemplu, în opinia multora am devenit „colonie”, în timp ce alţii vorbesc despre „paşalâc”, probabil „european”). Mai ales cu înţelegerea istoriei. A celei reale (nu de puţine ori chiar istoria oficială s-a dovedit surprinzător de reală). De fapt, în ciuda lamentaţiilor „mioritice”, a oftatului fatalist ori a ipocriziei cu ştaif, relaţiile noastre cu „Occidentul” se manifestă în intervalul marcat la un capăt de admiraţia senilă iar la celălalt de contestarea vehementă a oricăror valori europene. Echilibrul, calea de mijloc nu sunt prezente, vai, decât ca excepţii. Ne-am dorit să intrăm în NATO şi UE. A fost aproape consens naţional. Acum contestăm regulile pe care ni le-am asumat atunci când am intrat în „familia euro-atlantică”. Destul de probabil, nu suntem capabili, esenţial, să respectăm reguli, norme. Să aplicăm coerent un plan, o strategie. Întotdeauna avem ceva de comentat, de cârcotit, de a da vina pe alţii. Mai tot timpul vrem să evadăm din zona logicii şi predictibilităţii. Dacă recitim istoria României (oricare variantă) putem observa că, în momente decisive, alţii ne-au impus reguli, norme, decizii. Până şi momentul extraordinar al Marii Unirii din 1918 nu se putea realiza fără ca alţii (puterile victorioase) să fie de acord cu acest demers istoric. Comunismul s-a instalat cu „sprijinul” altora. Astăzi, programul economic şi social al ţării este impus (cu acordul nostru) de FMI & comp.
În zarva teribilă a acestor zile, zarvă completată de confuzie generală, ipocrizie greţoasă şi prezenţa tot mai apăsătoare a naţionalismului (varianta prăfuită de vremi), puţini sunt cei care spun apăsat că, de fapt, nu contăm. În „concertul naţiunilor”, în stupefianta desfăşurare a „globalizării”, ţara noastră pare o bărcuţă plutind haotic pe valurile uriaşe ale istoriei. Vom ajunge la liman? Poate că nici nu ne-am propus acest lucru…
Daniel Sauca