Nota de plată

Am auzit pe cineva în urmă cu câțiva ani că „nu e vară fără mare”. Cred că avea dreptate. Și mie îmi place marea și desigur, două-trei zile pe an vara, acolo, la malul mării, chiar sunt binevenite. Știrile din ultima perioadă cu și despre turiștii care nu mai aleg litoralul românesc, în special stațiunea Mamaia, din cauza prețurilor practicate mă face să-mi iau gândul de la marea noastră. Am fost la mare și aici și afară. Aici am fost de mai multe ori, afară o singură dată. Nu sunt un om cu fițe și de regulă mă adaptez. Țin minte perfect, când, într-unul din ultimele concedii pe litoralul nostru, înainte de pandemie, printre cerceafuri și șezlonguri se plimbau fel de fel de persoane cu lăzi frigorifice portabile încercând să vândă turiștilor porumb. Da, porumb fiert. „Cu sărică, cu sărică, vi-l servim la păturică”, este una din expresiile pe care mi le amintesc când mă gândesc la concediile petrecute la marea noastră. Chiria unui șezlong era atunci 35 de lei. Cazarea a fost una destul de modestă de altfel, într-un hotel vechi în care puteai spune că s-au realizat filmările la „Nea Mărin miliardarul”. Apa la duș, un duș cu aspect ciudat destul de vechi curgea ca printr-un pai. Dar curgea! Săpunul și prosopul de la baie erau inexistente, noroc că am venit pregătiți de acasă. Aveam televizor cu o telecomandă care nu funcționa. Nu avea baterii, iar în cele din urmă am cumpărat noi și apoi a funcționat. Îmi aduc aminte inclusiv de doamnele de la recepția hotelului. Rar le vedeam schițând un zâmbet atunci când le salutam dimineața sau seara, la plecare și la venire. Nu, nu le condamn pentru asta. Cu siguranță au avut și ele baiurile lor și nu puteau zâmbi fiecărui client în parte. Dacă de atunci, de vreo patru ani, nu s-a schimbat nimic, nu a crescut nimic doar prețurile și mizeria, nu cred că mai e cazul să ne mirăm. Nu poți profita la infinit fără ca într-o bună zi să nu primești nota de plată!