Daniel Săuca
Ancheta „Noi, sălăjenii”, din revista „Caiete Silvane” (nr. 214 și 215/2022) mi-a fost stârnită de un excelentă carte, „Spiritul locului. Ținutul Bistrița-Năsăud prin ochii scriitorilor” (Editura Școala Ardeleană, 2022), a colegilor bistrițeni, volum coordonat de Menuț Maximinian. M-am întrebat dacă noi, sălăjenii, ne putem identifica cu un spirit al locului, dacă, până la urmă, ne mândrim că suntem sălăjeni. Și cu ce? Și apoi, câte scrieri relevante avem despre Sălaj din această perspectivă? Chiar așa, câți scriitori, poeți, în general oameni de cultură, au scris despre sălăjeni și județul lui Bărnuțiu, Maniu și Coposu? E de văzut, de cercetat. Poate, anul viitor vom demara și noi un asemenea proiect editorial, cred, necesar. Așadar, am întrebat: Vă (mai) considerați sălăjean/sălăjeancă? Cum vă raportați la acest posibil „concept”/această posibilă abordare? Ce anume ar putea defini condiția de sălăjean? Cât de importantă e această asumare? Mai există așa-numitul patriotism local? Cât e de roditor/păgubos? În ce mă privește, am o problemă în a mă identifica pe deplin sălăjean, chiar dacă mintenaș trăiesc de 50 de ani pe aceste „plaiuri binecuvântate”. Nu mă simt nici sătmărean, chiar dacă m-am născut în județul vecin și câteodată prieten. Firește, e de întrebat și ce suntem mai degrabă: sălăjeni, ardeleni, români, cetățeni europeni, globali, planetari (oameni, pământeni etc.) sau toate deodată, în doze diferite. Nu m-aș mira ca locul nașterii și al viețuirii să fie doar date civile, esențial. Diversitatea incredibilă a umanității, și transformarea ei uluitoare, fac parte, totuși, dintr-un întreg a cărui „curgere” încă nu e pe deplin lămurită. Să ne întoarcem la oile noastre: există, fără îndoială, o „amprentă” sălăjeană, detectabilă istoric, sociologic sau antropologic, oricum nu foarte diferită de cea a altor „țări” românești. Voi, cititori ai ziarului „Magazin Sălăjean”, ce credeți?
[…] Daniel Săuca Ancheta „Noi, sălăjenii”, din revista „Caiete Silvane” (nr. 214 și 215/2022) mi-a fost stârnită de un excelentă carte, „Spiritul locului. Ținutul Bistrița-Năsăud prin ochii scriitorilor” (Editura Școala Ardeleană, 2022), a colegilor bistrițeni, volum coordonat de Menuț Maximinian. M-am întrebat dacă noi, sălăjenii, ne putem identifica cu un spirit al locului, dacă, până la urmă, ne mândrim că suntem sălăjeni. Și cu ce? Și apoi, câte scrieri relevante avem despre Sălaj din această perspectivă? Chiar așa, câți scriitori, poeți, în general oameni de cultură, au scris despre sălăjeni și… Citeste mai mult […]
[…] Daniel Săuca Ancheta „Noi, sălăjenii”, din revista „Caiete Silvane” (nr. 214 și 215/2022) mi-a fost stârnită de un excelentă carte, „Spiritul locului. Ținutul Bistrița-Năsăud prin ochii scriitorilor” (Editura Școala Ardeleană, 2022), a colegilor bistrițeni, volum coordonat de Menuț Maximinian. M-am întrebat dacă noi, sălăjenii, ne putem identifica cu un spirit al locului, dacă, până la urmă, ne mândrim că suntem sălăjeni. Și cu ce? Și apoi, câte scrieri relevante avem despre Sălaj din această perspectivă? Chiar așa, câți scriitori, poeți, în general oameni de cultură, » Mai multe detalii […]
[…] CITESTE MAI MULTE DESPRE ACEASTA STIRE […]
Dincolo de patriotismul local pagubos, Salajul a dat multe personalitati. Din pacate putin promovate. Din pacate doar cei de la Magazin salajean mai fac asa ceva.
Asa este! Mă refer atât la editorial cât şi la comentariul de mai sus…Şi totuşi, există o editură suficient de cunoscută – „Caiete Silvane”, o revistă literară cu acelaşi nume, şi ea din ce în ce mai cunoscută, în care se regăsesc voci care pot sta cu fruntea sus în faţa celor mai „tirate” şi „autentificate” voci literare, ştiinţifice, istorice din ţară. Există -dacă nu săptămânal – cel puţin o dată pe lună – la Centrul de Cultură şi Artă, de obicei în sala Porolissum, evenimente culturale remarcabile: proiecţii cinematografice, lecturi publice, dezbateri, lansări de carte, conferinţe ale unor personalităţi de marcă din variate domenii etc… Atâta doar că, pe de o parte, nu puţini dintre concitadini noştri traversează o periodă suficient de grea şi împovărătoare, ca să le mai ardă şi de…cultură. Pe de alta, şi asta personal mă revoltă şi dezgustă, orgolii care fac trecerea foarte uşoară între „constipaţie” şi, iertată-mi fie expresia!) ” „cufureală” Dacă îndrăzneşti să-ţi exprimi admiraţia pentru meritele reale ale cuiva, se găseşte aproape întotdeauna un contestatar… Fără să periu pe nimeni (există suficienţi „periatori de serviciu” care mă întristează) orb să fii să nu remarci eforturile constante, perseverente şi roditoare ale lui Daniel Săuca. Datorită lui voci talentate, ascunse de neândrăznire, ies la lumină, „Caiete Silvane”, editură şi revistă, devin tot mai vizibile şi cunoscute, eternul „conflict” româno-maghiar se evaporă an de an, odată cu Festivalul internaţional „Primăvara Poeziei” – unic, se pare, în ţară!!! Păcat că, nu de puţine ori, „otorităţile”, care ar trebui să încurajeze astfel de acţiuni, nu doar că nu o fac ci, dimpotrivă – IGNORA inadmisibil această mare-mică zestre, de parcă înafara sportului n-ar mai exista nimic …Păcat, păcat! Mai ales pentru aleşii care cred că sunt „veşnici şi de nemuritori”. Nu, „dragi tovarăşi şi pretini”, nu! Şi numai pentru că „La început a fost Cuvîntul”… Ci şi pentru că domniile voastre ştiţi cîtă putere are, mai ales în…campanii…No, m-am răcorit! S-azim de bine şi frumos!
Ați lăsat „neândrăznirea” la o parte și ați ândrăznit!
Ihi…
Domnule Sauca, domnilor de la Magazin salajean, se pare ca mai exista speranta. Felicitari!
Pe Speranța tocmai o fac poștă pesedeu, peneleu și udemereu!
Nu ziceti rau, dar dati la o parte Speranta si treceti mai bine la Nadejde, ca tot e moda schimbarii „partidelor”:). Lasati-i in plata Domnului pe toti, pesedeu, udemereu, peneleu, ca „plata voastra multa este in ceruri”… Pina la urma, faptele „vorbeste”…Ooo, si cum „vorbeste” ele, faptele! De-ti vine, Doamne iarta-ma, sa sudui in fiece clipa ori sa iei „par de ma omoara”…No, hasta este. „Bucurosi le-om duce toate”, pana la un PUNCT.