Nişte paraziţi

Să ajungi pe un post bun, călduţ şi sigur într-o instituţie de stat nu presupune nici ştiinţă, nici profesionalism, nici un CV cu greutate. Este suficient să faci parte din partidul care trebuie sau ca mă-ta, tac`tu, unchiul, socrul ori naşul de botez să se numere printre susţinătorii formaţiunii politice, şi se găseşte o sinecură în vreun minister, o primărie, o prefectură, o poliţie, o direcţie judeţeană, în funcţie de „greutatea” celui care pune o vorbă bună. Are grijă de asta partidul mult iubit şi-ale lui căpetenii să-ţi aşeze dosul într-un scaun confortabil. Unde mai pui că odată ce te vezi cu sacii în căruţă, poţi să intri în hibernare, că nu-ţi are nimeni treaba.

Când se iveşte ocazia, te înscrii la concursul ce îţi permite să promovezi într-un grad profesional superior şi să te mai alegi cu câteva sute de lei în plus la salariu (un salariu la care angajaţii din mediul privat nu pot decât să viseze). Din când în când, ca să nu amorţeşti cu totul, mai muţi o hârtie de colo-colo, îţi mai faci apariţia la vreun eveniment public, dai puţin din coate şi coadă să vadă lumea că exişti şi, dacă situaţia o cere, scoţi şi vreo trei cuvinte pe gură. Nimic complicat, că doar nu de-asta s-au făcut intervenţii pentru ca tu să ai un loc de muncă.

Dacă privim în jur, dovezi găsim cu carul. Baiul e că niciunul dintre aceşti paraziţi plătiţi din banul public nu au vreun dram de ruşine. Pe unii îi vedem la shopping, în timpul orelor de serviciu, probând rochia pentru chermeza din weekend sau savurând în tihnă cafele pe terase, pe alţii, cu burţile la înaintare şi-un zâmbet imbecil pe chip, rătăcind pe holurile instituţiilor sau plimbându-se cu mâinile în buzunar pe stradă, iar pe alţii, rezolvând diverse sarcini gospodăreşti în intervalul orar în care cetăţeanul – în slujba căruia se presupune că este – îl caută la birou…

Aşa creşte frustrarea în rândul funcţionarilor angajaţi fără pile şi relaţii, aşa se nasc cozile interminabile la ghişee, aşa sunt depăşite cu nesimţire termene limită, aşa se închid uşi în nasul contribuabilului. Că doar cine, ce le-a putea face? Evident, nimeni, nimic. Partidul te-a pus, partidul te poate elimina… şi asta ştim bine că nu se practică nici la case mai mari.