Nimic nou…

Daniel Săuca

Sfârșitul de an, 2015, ne găsește într-o (continuă) jalnică stare de confuzie și nervozitate, violență și vulgaritate, lipsă de sens(uri) și idei. Întrebările, nedumeririle sunt destule. De pildă: de ce partidele mari, PSD și PNL, au făcut pasul înapoi sau în lateral prin acceptarea (votarea) unui guvern așa – zis tehnocrat?; ce înseamnă, de fapt, schimbarea clasei politice?; lipsa societății civile poate fi înlocuită, mascată de isterica, de multe ori neserioasa „voce” a străzii (mai degrabă a facebook-ului)?; de ce, nici în 2016, prioritățile nu sunt legate, măcar firav, de necesara punere în prim-plan a „reformei morale”, a unei societăți bulversate și totdată atomizate?; de ce consensul politic nu poate fi transformat și într-un consens pentru prioritățile reale (educaționale, culturale, investiționale) ale României? Vom bâjbâi, destul de probabil, și în anul ce vine. Guvernul va face piruete, încercând să-și salveze parcursul prin „binecuvântarea” unui parlament ce se va îndepărta tot mai mult de popor, prin gesturi electorale ori pentru propria supraviețuire. De mai mulți ani, am observat și eu că politicienii noștri (și nu numai ei, ) nu pot ieși din logica electorală a existenței lor, chiar dacă s-a demonstrat că această tactică este perdantă. Pe termen lung. Normalitatea, firescul, bunul simț, exercitarea și nu mimarea profesionalismului, onestitatea, transparența sunt în continuare cuvinte-cheie doar în manualele de guvernare, și nu în fapt. Mă aștept ca alegerile locale și cele parlamentare din 2016 să fie și mai violente decât precedentele, după chipul și asemănarea societății și a diverselor grupuri de interese. Nu m-aș mira: partidele nu vor face exact ceea ce le-a cerut „strada”, și pentru că sunt incapabile de reformă reală într-un timp scurt, și pentru că rezervele de cadre au secat și nu prea sunt semne că pot fi împrospătate. Înjurăturile, violențele verbale de tot felul (vezi deja diversele „forumuri” de pe net, pline din nou de lături și dejecții) vor înflori și pentru că „setea” de accedere sau menținere la putere va fi mai puternică după ciudatul experiment Cioloș. Poate vor ieși în stradă, după ciobani și firme de transport, și alte categorii de oameni ai muncii, mânați sau nu în luptă de idealurile dreptății sociale. Sunt curios dacă partidele mari vor reuși să-și conserve bagajul de încredere din sondajele de astăzi și dacă, nu cumva, soluțiile „alternative” (fie ele și „tehnocrate” ori ecleziale, mai puțin culturale) vor avea mai mult succes în ochii și mintea (de pe urmă a) românilor. Cu siguranță, în diversele laboratoare electorale (de la noi și de aiurea) se lucrează la strategiile anului 2016. Un an în care, printre multe altele, vom vedea cine va câștiga: neseriozitatea sau seriozitatea, bunul simț; vulgaritatea sau normalitatea limbajului public; profesionalismul, integritatea sau impostura ori semidoctismul; populismul deșănțat sau lipsa promisiunilor electorale de orice fel. Sper, pe urmele multora, că nu vom asista, cu popi la căpătâi, la moartea așa-numitei democrații liberale în țara Brătienilor, a lui Maniu și Coposu.
P.S.: Articol apărut la această rubrică în 23 decembrie 2015.