Nimic fără politică

Politica pare să fie mereu subiectul ce stârnește un impact semnificativ în rândul publicului. Pare că niciodată nu se vor sfârși tensiunile cauzate de cei cocoțați în fruntea statului. Și mai intens se simte acest conflict dintre societate și politic atunci când așa zișii „oameni noi” încearcă din răsputeri să câștige încrederea electoratului, în ciuda metodelor aplicate în acest sens. Totul este dublat în ultima săptămână de intervențiile actorilor internaționali, iar triunghiul S.U.A.-Europa-Rusia pare să fie în centrul discuțiilor. Unii mari afaceriști încearcă să creeze și mai multă instabilitate în politica internă. România a fost menționată de mai multe ori în aceste zile de liderii lumii.

Percepția tuturor poate fi afectată asupra tuturor acestor evenimente de oamenii presei ce par mai porniți ca oricând de a doborî orice fărâmă de principiu jurnalistic spre a-și atinge propriile interese. Week-endul care tocmai a trecut a fost marcat de mișcări de protest, având în epicentrul manifestărilor mult iubitul „președinte ales”, așa cum unele canale media îl numesc de ceva vreme. Nimic greșit în astfel de manifestări, întrucât toate acestea constituie elemente democratice. Nici candidatura lui, nici strângerea sutelor de mii de semnături și nici manifestarea cu miile de oameni nu pot fi catalogate de nimeni și de nimic ca fiind greșite.

În urma acestora, pot fi luate însă o serie de concluzii ce pot sfărâma speranța multora asupra evoluției politice înspre mai bine, cel puțin la momentul actual. Pare tot mai îndepărtată ideea aceasta, mai ales că nimic nu strălucește nici pe plan extern. Nici state precum Germania, unde tensiunea politică e la cote maxime zilele acestea, nu o duc mai bine. Protestele de sâmbătă au arătat o agresivitate în rândul multora de a-și vedea visul îndeplinit. Mai mult, limbajul colorat, atacurile grosolane și incapacitatea multora de a distinge binele de rău sunt aspectele remarcate în aceste zile. Dacă până la un moment dat era evidentă fragmentarea societății, concentrată în două direcții diametral opuse, se pare că și în centrul de comandă al suveraniștilor există neînțelegeri. Prezidențiabilul s-a dezis total de orice culoare politică, în ciuda faptul că greii unor partide nici măcar nu știau acest lucru. E de-a râsul plânsul tot ce se întâmplă, mai ales că noile partide, marile iubitoare de plai românesc, au așteptări de a conduce o țară. Și a face un asemenea pas nu e un lucru ușor, mai ales când unii nu au capacitatea de a stabili bune relații de colegialitate cu cei de aceleași idealuri politice.

Cert este că tensiunea politică va continua, iar scenariile sunt sumbre pentru eventuale alegeri ce nu îi vor avea în vedere pe unii sau alții. Totul va continua pe această cale, cel mai probabil, până după alegeri. Abia atunci totul o va lua pe o linie dreaptă, deoarece mari schimbări nu prea sunt posibile, iar alegeri noi vor fi organizate abia în câțiva ani. Până în mai, ne putem bucura de un lider interimar la Cotroceni ce pare că are iz pentru o asemenea funcție. Pare destul de apreciat, dar încercări de a-l discredita din partea opusă a taberelor politice sunt ample pe rețelele sociale.