Amenintarile sindicale prin care se incearca obtinerea acum, cu orice pret, de plusuri mai mult decat consistente la salarii nu fac altceva decat sa puna bugetarii in aceeasi oala cu politicienii. Daca la americani procesul electoral a mers snur, la noi alegerile sunt deja contestate la tribunal, inainte sa se fi tinut.
Peremistilor nu le-a placut impartirea colegiilor si s-au plans instantei de judecata. Pesedistii ii acuza pe pedelisti ca au pus la cale un plan marsav de a amana alegerile. Guvernul nu se simte nici el prea bine, cu o motiune de cenzura infipta in dos si o ordonanta a carei anulare va deschide portile unui belsug nemaivazut de profesori si ravnit de mai toti bugetarii. Pentru ca toti ar vrea 13 salarii pe an, sporuri si lefuri de merit pe care acum le pupa doar unii dintre ei. Drept urmare, noiembrie va fi o luna a spectacolelor electorale de strada, gratuite, dar bine ornate cu declarati populiste de stanga, proteste si multe, multe greve. Un lucru este clar, si anume ca nu vom avea timp sa ne plictisim. Insa, pericolul vine odata cu intrebarea eu cu cine votez?, interogatie retorica ce incepe deja sa fie amenintata de altele: eu de ce sa votez? sau, mult mai bine spus, eu cu ce ma aleg?. Astfel, este din ce in ce mai elocvent faptul ca aschia nu sare departe de trunchi, asa ca atitudinea bugetarilor grevisti poate fi incadrata in aceiasi parametri inramati de insensibilitate adoptata de politicieni in raport cu alegatorii. Dar daca, prin absurd, Guvernul pica la discutarea motiunii, care va avea loc azi, cui or sa mai ceara salarii mai mari participantii la greva generala din 18 noiembrie? Probabil candidatilor la Parlament, acelorasi politruci entuziasti, plini de optimism si darnicie in a pune osul la treaba. Totusi, ramane de vazut osul cui va fi biciuit, atata vreme cat dinspre ei nu s-a vazut inca o initiativa menita sa multumeasca nu atat pe cei care revendica, cat pe cei care aduc plusuri in economia romaneasca. Pentru ca, se stie, potrivit studiilor, doua treimi din populatia activa angajata lucreaza in domeniul privat, acolo unde se concentreaza productia, iar cealalta treime o reprezinta cei din sectorul bugetar, al caror merit este ca intretin buna functionare a societatii prin serviciile lor in domenii precum sanatatea, educatia, justitia, administratia etc. In fond, se pare ca aici este cheia rezolvarii conflictelor din aceste zile: cum sa se impace asteptarile angajatilor de la privat cu necesitatile celor de la stat. Mai ales ca, intre timp, criza economica incepe sa muste din sectorul privat. In viitorul apropiat, se estimeaza ca, in Salaj, vor fi sute, poate chiar mii de someri care vor ingrosa randurile la AJOFM. In acelasi timp, sectorul bugetar pare de neatins, astfel incat salariile continua sa urce, desigur, pe fondul presiunilor sindicale, iar schema de personal este mereu aceeasi.
