Nesimțirea iese zilnic la plimbare

Nu pot să spun că am o stimă deosebită pentru conducătorii comunităților locale, fie că vorbim de mediul rural, fie de urban. Au și ei meritele lor, plusuri și minusuri, dar trebuie să recunosc că nesimțirea unor cetățenii, nu a tuturor, mă lasă fără cuvinte. Mereu, dar mereu, în opinia unora primarul este cel vinovat pentru ceva. Dacă ceva nu funcționează, așa cum trebuie, primarul e de vină! Dacă domeniul public e plin de gunoaie, e vina primarului! Dacă șanțul din fața gospodăriei e plin de buruieni – e vina primarului. Exemplele pot continua, însă acestea sunt cele mai elocvente. E foarte ușor să critici, cel mai ușor, decât să pui mâna. În opinia unora, autoritățile sunt obligate să facă totul pentru cetățean, fără ca acestea să facă nimic. Mi se pare absurd ca cineva să vină să-mi curețe gunoiul din fața casei, cum la fel de absurd mi se pare ca eu, cetățeanul sănătos și în putere, să stau și să aștept pomană. Calitatea de cetățean este condiționată astăzi, sau cel puțin ar trebui să fie, de participarea activă în rândul comunității. Calitatea de cetățean presupune totodată și recunoașterea drepturilor ce rezultă din această ”funcție” și, desigur, responsabilitățile afrente. Sunt perfect de acord că cetățenii unei comunități au o serie de drepturi, dar în același timp și obligații. Unii cetățenii, repet unii, chiar iau în derâdere munca celor care fac curățenie pe domeniul public. Puterea exemplului este un lucru cam rar pe la noi. Poate cei obişnuiți ca nevasta să le pună hrana în farfurie la ore fixe şi, eventual să arunce farfuria de supă pe geam că a fost ori prea caldă, ori prea fierbinte, nu au cum înţelege. Nu au cum înţelege nici rostul unei toalete aflate în baia locuinței dacă, probabil, au folosit în loc de hârtie igienică cocean de cucuruz şi în loc de odorizant fumul de tabac. Ce să mai spunem de folosirea unei toalete publice? Nu au cum pricepe pentru că, universul lor a început cu mersul desculţ prin balega vitelor şi au considerat apoi că, un banal bilet de bus aruncat pe trotuar nu e mare deranj. Sunt oameni care se consideră cetățeni, dar care nu conștientizează o clipă măcar, că trotuarul este şi al lor. Pe acolo se plimbă zilnic și nu-i deranjează: hârtiile, cojile de seminţe etc. Mizeria face parte din romantismul lor. Tot pe asemenea trotuare, având de acum o vârstă, unii cetățeni se plimbă alături de soții, nepoți sau prieteni. Culmea, în timpul plimbării, unii scuipă, alții aruncă resturi de ambajale sau mucuri de țigară, dar majoritatea înjură. Înjură cu aceleași cuvinte care au însoțit aruncatul farfuriei cu supa fierbinte pe fereastră, în special pe cei care nu reușesc să țină localitatea curată, pe cei de la primărie. ”Primarul e de vină!”.