Ne dați ori nu ne „da-ți”?

Daniel Săuca

Știu, am mai dat acest titlu unui editorial de la rubrica de față, dar altul mai bun n-am găsit pentru a descrie, în ton cu colindatul general, tot mai multele nemulțumiri salariale ale oamenilor muncii din Republica Capitalistă România. Dacă luăm în calcul doar creșterea inflației, ce „bate” spre 10 la sută, putem spune că, în fapt, salariații cărora nu li s-a majorat leafa în ultimul an au venituri mai mici. Valoarea lor, să zicem, e mai mică. Ține, de altfel, de evidență scăderea „puterii de cumpărare” ori explozia prețurilor (și nu neapărat din cauza restricțiilor pandemice). Am putut constata că și în 2021, de pildă unor angajați la stat li s-au mărit lefurile, în timp ce altora li s-au „înghețat”. Această „logică” e continuată și în 2022, așa că ne putem aștepta ca onor guvernanții să fie „sorcoviți” de cetățenii nemulțumiți, sindicaliști sau nu. În mediul privat e de văzut și impactul noului salariu minim pe economie, al lipsei forței de muncă sau al restricțiilor ce afectează nu numai viața întreprinderilor. Cu câte valuri epidemice vor veni peste noi (conduse parcă de o mână invizibilă), pentru Guvern presiunea va veni mai ales din partea bugetarilor și pensionarilor. Vom vedea și ce efecte va avea „pachetul social”, ce prevede și creșterea punctului de pensie cu 10 la sută ori a alocației pentru copii cu vârste între 2 și 18 ani, la 243 de lei. Rămân pentru 2022 (ori pentru la anul și la mulți ani) așa-zisa lege a salarizării unitare, aprecierea perfomanței angajaților din sectorul public sau restructurarea unor ministere (se știe că cei mai mulți angajați la stat sunt în administrația publică centrală). E de văzut și efectul reintroducerii voucherelor de vacanță. Ei, dar mai avem destule să povestim și la anul. Și despre elanul consumerist al prea multor români. Și despre viața tot mai scumpă din România. La mulți ani!