Daniel Săuca
Uitarea… Azi, în 4 noiembrie, Daniel Hoblea ar fi împlinit 58 de ani. Îmi aduc aminte, cu nostalgie, cu melancolie… Uităm, poate prea repede, prea trist. Indiferența. Probabil și curgerea (iluzorie) intensă a ceea ce credem că este timpul. Să fie timpul doar o convenție? Hai să-i zicem timp perioadei dintre naștere și moarte, de exemplu… Oricum, nu prea cred că putem vorbi de timp în contextul eternității, nemuririi. Chiar nu poți cuantifica (aici și în sensul cantitativității), cu logica, intuiția sau priceperea științifică de care dispunem, nedefinitul, eternitatea, infinitul. Miliarde de morminte umane s-au descompus, transformat în compost (divin?) și pentru trecerea prin lume a generațiilor de ieri, mâine și astăzi. Cine își mai aduce aminte de al șaptelea nepot al celui de-al șaptelea bunic… Registrele civile ale omenirii nu mai interesează pe mai nimeni, poate numai pentru pământul în care, oricum, ne vom întoarce cu toții. Rămâne de văzut dacă vom zbur(d)a prin raiul mult promis. Mi-e să nu fie traficul, și acolo, la fel de infernal ca prin Zalăul nostru cu viitoare uliță pietonală. Ei, uitarea… O iluzie și asta. Computerul uman înregistrează oricum tot. Noi, de fapt, vrem să uităm. Și, deseori, nu câștigăm nimic din asta. Ziceți că sunt destui homo sapiens sapiens care uită bolnavi, bătrâni fiind? Uitarea… Azi, în 4 noiembrie, Daniel Hoblea ar fi împlinit 58 de ani. Îmi aduc aminte amuzat de cum îmi povestea că de 4 noiembrie l-a sunat într-un an pe Marius Avram (născut și el în această dată, vorbesc de ziaristul, nu de arbitrul cu același nume) și l-a întrebat dacă știe că din 4 noiembrie e născut și Traian Băsescu. Marius i-ar fi replicat: „Dar Traian Băsescu știe că și noi suntem născuți în 4 noiembrie?” Ei, am uitat și de Băse, chiar dacă e în viață…
Născuți pe 4 noiembrie
[…] Daniel Săuca Uitarea… Azi, în 4 noiembrie, Daniel Hoblea ar fi împlinit 58 de ani. Îmi aduc aminte, cu nostalgie, cu melancolie… Uităm, poate prea repede, prea trist. Indiferența. Probabil și curgerea (iluzorie) intensă a ceea ce credem că este timpul. Să fie timpul doar o convenție? Hai să-i zicem timp perioadei dintre naștere și moarte, de exemplu… Oricum, nu prea cred că putem vorbi de timp în contextul eternității, nemuririi. Chiar nu poți cuantifica (aici și în sensul cantitativității), cu logica, intuiția sau priceperea științifică de care dispunem, nedefinitul,… Citeste mai mult […]
[…] Daniel Săuca Uitarea… Azi, în 4 noiembrie, Daniel Hoblea ar fi împlinit 58 de ani. Îmi aduc aminte, cu nostalgie, cu melancolie… Uităm, poate prea repede, prea trist. Indiferența. Probabil și curgerea (iluzorie) intensă a ceea ce credem că este timpul. Să fie timpul doar o convenție? Hai să-i zicem timp perioadei dintre naștere și moarte, de exemplu… Oricum, nu prea cred că putem vorbi de timp în contextul eternității, nemuririi. Chiar nu poți cuantifica (aici și în sensul cantitativității), cu logica, intuiția sau priceperea științifică de care dispunem, » Mai multe detalii […]
Săuca, nu prea mergi la biserică. Nici eu !