N-am timp

Ana Berar
E un laitmotiv pe care îl auzi indiferent de interlocutor. În vârtejul din fiecare zi al vieţii noastre, totul se derulează pe repede-înainte. Alergăm, vorbim la telefoane, socializăm pe reţele de net… cădem seara obosiţi şi nemulţumiţi: trebuia să fac şi asta, dar nici azi n-am avut timp. Anii trec ca năucii, uite că e Crăciun, apoi e Paşte, e vară şi până să te dezmeticeşti a venit iar Crăciunul.
Cei trecuţi de prima tinereţe îşi amintesc cu nostalgie vremurile de odinioară. De dinainte de ’89. Când erau multe lipsuri: nu aveam carne, nu aveam program la tv, nu aveam banane sau ciocolată. Nu aveam multe, însă aveam timp. Nu ştiam ce e facebook-ul, dar aveam timp de petrecut cu prietenii. Nu ştiam ce sunt filmele 3 D, dar aveam timp să citim. În vremea aceea, deşi se lucra sâmbăta, sfârşitul de săptămănă era, paradoxal, mai lung. Vacanţa de vară părea că nu se mai termină şi anii erau mai lungi.
Interesant e că şi cei tineri se plâng de aceeaşi suferinţă: lipsa de timp. M-am întrebat de multe ori care o fi explicaţia. Încercăm să facem mai multe decât încap într-o zi normală? Pierdem vremea cu televizorul, internetul şi alte bazaconii ale lumii moderne consumatoare de timp? O fi viteza vieţii noastre de vină că nu mai ştim să stăm pur şi simplu în tihnă şi să savurăm bucurii mărunte?
Sau poate e adevărată teroria cu timpul care se comprimă. Cu ziua care, în loc de 24 de ore a ajuns doar la 16. Prima dată când am citit teoria asta mi-am spus că e o ipoteză de-a dreptul caraghioasă. De fapt mi s-a părut caraghioasă cam la primele zece lecturi. Şi dacă, totuşi, este adevărată? Dacă o luăm, fie şi în joacă, drept ipoteză în încercarea de a demonstra de unde se naşte eterna noastră criză de timp? Hai să ne imaginăm următorul scenariu: dacă cumva, din motive doar de ea ştiute, albastra noastră planetă a început să se învârtă mai repede în jurul axei sale? Dacă cumva, habar nu am cum, zăpăcite de cine ştie ce unde magnetice, acele ceasornicelor se învârt mai repede, măsurând o oră care, în loc de 60 de minute are doar 40. Iar astfel zilele, săptămânile şi anii trec mai repede, din ce în ce mai repede, ducându-ne cu ele într-un ritm nebun într-un timp din ce în comprimat.