Subiectul Roşia Montană capătă tot mai multă consistenţă. Şi totuşi, dacă manifestările pro le înţeleg ca fiind susţinute de către cei care vor să câştige bani derulând proiectul, nu îmi dau seama cine coordonează actiunile împotrivă. Evident nu ai cum să bănuieşti opoziţia politică de asemenea performanţe. Să se fi trezit naţia? Imnul ţării o fi determinat-o în sfârşit să ia o atitudine? Să demonstreze că este în stare să-şi fundamenteze o opinie, rea sau bună, pe care apoi să o susţină şi să şi-o impună? S-o fi trezit întelectualitatea, inteligenţa adormită a naţiei, şi a reuşit să găsească frecvenţa potrivită pentru a mobiliza masele, sau alta este motivaţia acestor acţiuni? Este cazul Roşia Montană pretextul sau fondul manifestaţiilor din stradă? Ori e neagră, ori e albă, perpetuarea acţiunilor publice poate genera schimbări profunde (şi necesare) în calitatea clasei politice. Este aproape evident că tensiunile din public au intrat şi-n diviziile politice. O remaniere de fond sau chiar o schimbare a structurii politice a majorităţii este tot mai previzibilă chiar înainte de sfârşitul anului. Revenind la Roşia Montană, calitatea de jurnalist mă obligă să prezint lucrurile de aşa manieră încât cititorul să aibă posibilitatea de a înţeleage pentru a-şi putea fundamenta singur o opinie. Pe net circulă tot felul de materiale, care de care mai fanteziste, în legătură cu cauzele/motivele gâlcevei pentru Roşia Montană. Unul din aceste materiale dădea ca certă existenţa unor reserve ’’inepuizabile’’ de wolfram (tungsten) şi deci interesul marilor puteri militare care ar fi în spatele afacerii. Din analizele specialiştilor români rezultă că pe lângă aur şi argint ar fi şi alte metale (de patru ori mai valorose decât aurul şi argintul) însă wolframul nu este amintit. Deci informaţia (ca şi multe altele ) este falsă! Aurul s-a exploatat la Roşia Montană din preistorie, bogăţiile de aici alimentând două imperii (roman şi austriac), localitatea fiind atestată din anul 131. Abandonată practic după revoluţie, exploatarea trezeşte interesul când la 4 septembrie1995 Regia Cuprului Deva şi Starx Resources (actual Gabriele Resources) semnează primul contract. De atunci s-au dat aprobări, s-au schimbat şi s-au încălcat legi cu complicitatea tuturor factorilor care s-au perândat la putere. Când a fost adusă vorba despre verificarea parcursului relaţiei contractuale s-a făcut linişte în tabăra celor care initial invocau miliarde de euro despăgubiri în cazul blocării proiectului. Evaluarea facută de specialiştii români, pentru o exploatare rentabilă, ajungea la putin peste 30 t.aur. Gabriel Resources a recoltat 80 t. minereuri aurifere şi le-a transportat în Australia pentru o expertiză la laboratorul din Perth. Conţinutul ridicat de aur şi argint (indentificarea locului de provenienţă al probelor a fost cercetat, fără concluzii relevante, de SRI) a determinat o explozie a preţului acţiunilor firmei Gabriele Resources la bursa metalelor din Vancouver. Frank Timiş, creierul afacerii, pe baza evoluţiei preţului la bursa reuşeşte să obţină un credit de 3 mil.dolari de la o sucursală a Rotschild. La proiectul Roşia Montană problemele peste care este greu de trecut sunt în zona de mediu şi a siturilor istorice. Exploatarea va afecta 1376 ha, va folosi anual 12-13 mii t. cianură de sodiu (faţă de 1000 t. folosită în toate exploataţiile din Europa), rezultând un ’’iaz’’ de 300 ha (215 mil.mc), stăvilit de un baraj cu înălţimea de 185m. Întreţinerea acestui iaz trebuie avută în vedere pentru eternitate cu suma de 150 mil. euro (prevăzută-n proiect). Mitropolitul Bartolomeu Anania, la 15 august 2007 în predica de la Mănăstirea Nicula, prezenta argumentele istorice prea mult omise în evaluările noastre în legătură cu Roşia Montană: moştenirile istoriei neamului nu se vind pentru că nu pot fi răscumpărate cerşind din poartă-n poartă!
Alexandru Lapusan
