Daca mai tineti minte, mai anul trecut era in functie un ministru al Culturii pe nume Mona Musca. Domnia sa a demisionat pentru ca, in partid, PNL, a votat impotriva sefului sau. Oricum, aceasta a fost una dintre explicatiile livrate boborului. Demisia doamnei Musca a fost vazuta, interpretata ca un gest de onoare etc, etc. Mai apoi, a intervenit scandalul cu dosarul de colaborator al Securitatii ca politie politica al d-nei Musca. Atunci, dl. Gabriel Liiceanu a publicat o scrisoare deschisa intitulata Talentata doamna Musca sau despre minciuna in extaz, din care citez finalul: Pe mine ma trec fiorii gandindu-ma la momentul in care o sa ajungeti sef de partid, prim-ministru sau presedinte. Pentru ca, desigur, nu o sa demisionati. Nimeni, in Romania, se stie, nu poate fi definitiv compromis. Nici daca e prins, ca dvs., asupra faptului. Veti aparea la televizor cand demna si indignata, cand plangand, transpirand, explicand. Iar poporul o sa va ierte ca l-ati mintit putin si o sa va aleaga iar. Nu ma indoiesc ca talentul dvs. are in fata o lunga perioada de inflorire. Ce ne-ati aratat e doar inceputul. Povestea e ca, atunci, s-a discutat mai putin despre ceea ce a facut concret d-na Musca la Ministerul Culturii. Nu am citit analize, comentarii, documentare despre planul de management al culturii romanesti sub ministeriatul d-nei Musca. S-a scris intr-o veselie despre alte lucruri, de Mona Musca ca turnator, de Mona Musca ca om al lui Basescu, de Mona Musca ca viitor lider al PLD s.a. Pastrand proportiile si specificitatea fiecarui caz in parte, intre Mona Musca si Monica Macovei exista, totusi, cel putin o legatura: imensul angrenaj propagandistic pus fie pe devierea dezbaterilor publice, fie pe umflarea unor realizari. Pe mine nu ma intereseaza la modul serios ce spun politicienii opozitiei despre Monica Macovei sau ce intrebari pun liderii de opinie de pe televizoare (una buna cu Turcescu: ceva de genul cum isi permit parlamentarii sa o sanctioneze pe Monica Macovei, din moment ce aceasta sta mai bine in sondaje decat ei, la capitolul incredere), cu precizarea ca ii desfid si eu pe toti latraii parlamentari, in frunte cu C.V. Tudor, care daca nu jignesc si nu calomniaza, nu pot respira. Pe mine ma intereseaza parerea meseriasilor, in cazul de fata din Justitie. Daca mai tineti minte, ei au atras atentia in nenumarate randuri asupra derapajelor ministrului Justitiei. Si chiar nu cred ca toti magistratii care au atacat-o pe doamna ministru au o codita politica. Acum, dupa ce motiunea simpla din Senat a trecut, ni se livreaza, in continuare, imaginea de luptatoare a doamnei ministru cu Coruptia, ca intr-un film western, cu pistolari, cu binecunoscutul personaj pozitiv care-i lichideaza pe toti banditii. Ei, uite ca de data asta banditii au castigat, iar parca d-na Macovei raspunde ca in filmele western ale lui Sergiu Nicolaescu: Un fleac, m-au ciuruit!, Eu o sa lupt in continuare!
