Moartea are un PR foarte bun

Nu este pentru prima oară când încerc într-un week-end să urmăresc știrile la televizor, fără să le ignor pe cele online. Parcă în acest sfârșit de săptămână a fost prea de tot, subiectele prezentate au avut în prim-plan moartea sub diverse forme, scoțând în evidență tot felul de accidente și tragedii.

La un moment dat, la jurnalele de seară am stat și am numărat numărul știrilor cu impact pozitiv sau strict informativ, am obținut o pondere undeva sub 10% din totalul știrilor prezentate. Am văzut accidente în care au fost omorâți tineri în trafic, bătrâni morți în azile, rămași fără sprijinul copiilor și apropiaților, înmormântări ale unor oameni cu apropiere politică.

Desigur că nu au lipsit nici cazurile de omor în familie și câteva sinucideri. Cireașa de pe tort din media a fost orientată în direcția în care tot mai mulți pensionari din Olanda aleg moartea asistată sau eutanasierea.

În opinia mea, un volum atât de mare de informații cu tentă negativă contribuie în timp la o diminuare a poftei de viață, la o astenie de primăvară constantă și o înghețare, oarecum programată inconștient, a țelurilor și scopurilor în viață. Astfel de știri și subiecte vând foarte bine, televiziunile fac rating, ok, pot înțelege că este un business la mijloc, dar parcă se ajunge, cu pași mărunți și repezi, mult prea departe.

Pare că nu se mai întâmplă lucruri faine în lumea asta, nu mai există lucruri pozitive, exemple frumoase de urmat în societate, valori cu care să ne mândrim în jurul nostru și pe care să le stabilim drept exemple demne de urmat. E un lucru bine știut, tabu, că într-o zi cu toții o să murim, dar ca să ajungem să ne gândim zi de zi la acest subiect nu cred că ne face bine, nici fizic și cu atât mai puțin psihic.

Moartea pare că are un PR foarte bun, gratuit chiar, și este foarte bune că încă există suficienți oameni care pot demonstra că viața merită trăită din plin, cu bune și cu rele, fără a-i ceda atât de ușor plasei mediatice pe care pare că și-o tot mărește pe zi ce trece. Se spune că viața este un dar pe care cu toții îl primim încă din prima secundă în care respirăm, așadar cred că este o datorie să ducem lucrurile la bun sfârșit.