Mica Unire sau marea dezbinare națională?

Săptămâna care tocmai a luat sfârșit a fost marcată de celebrarea unei zile importante în istoria poporului român, acea zi în care au fost puse bazele societății românești de astăzi. La 24 ianuarie a fost sărbătorită împlinirea a 166 de ani de la unirea Principatelor Române, când Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei și Țării Românești în 1859. Responsabilitatea elitelor politice ale vremii a fost cu atât mai evidentă, cu cât unirea nu a reprezentat doar un act simbolic, ci și stabilirea și consolidarea pilonilor necesari pentru a moderniza cu adevărat statul. Acest act reprezintă comuniunea între românii celor două teritorii unificate.

Astfel, an de an, această zi de o așa însemnătate reprezintă un prilej de a aduce întreaga societate spre a privi, celebra, de a cunoaște și de a duce mai departe istoria și personajul emblematic al vremii. La peste un secol și jumătate distanță, românii au resimțit această zi cu alte sentimente, cu ură față de actuala clasă politică. Mai mult ca oricând, România pare un stat dezbinat, de la cei sătui de un sistem considerat iresponsabil, până la cei care o duc bine în detrimentul celor care trăiesc de pe o zi pe alta. Unirea de atunci se opune vremurilor de acum. Milioane de români au ales calea străinătății pentru a-și găsi un rost, de a-și pune abilitățile în valoare și de a fi recompensați pe măsura muncii lor. Și nu, nu sunt „hoți, cerșetori, culegători de căpșuni” cum i-a numit un funcționar al statului, ci oamenii care au lăsat în urma ce aveau mai drag pentru a o duce mai bine.

24 ianuarie 2025 a fost o zi de vineri marcată de hore mari, evenimente religioase, defilări și discursuri de recunoștință. Nelipsite au fost proteste violente la adresa clasei politice, sindicaliști nemulțumiți în stradă și un președinte absent, așa cum de o vreme suntem obișnuiți. Jandarmi și jurnaliști agresați, oameni fioroși. Aceasta poate fi descrierea unui moment simbolic al istoriei românești. O singură zi și două Românii pe teritoriul aceluiași stat, așa pare că a fost celebrată Ziua Unirii Principatelor Române. Și nici nu e de mirare. Fracturarea poporului scoate la lumină neregulile și neimplicarea puterilor statului. Semnalele de alarmă sunt tot mai evidente și tot mai apăsătoare. Interesele proprii, sacrificarea milioanelor de oameni pentru interesele câtorva, dominarea intereselor electorale în detrimentul celor necesare tuturor sunt în mod evident în antiteză cu cele de acum 166 de ani. Dacă atunci scopul comun domina în favoarea unei întregi societăți devenită un întreg, în prezent, interesul propriu duce la ceea ce vedem astăzi. Secole diferite și două societăți opuse. Un singur aspect desprins din aceste două perioade îl constituie dominarea interesului societății civile de a produce schimbarea. Aceasta va avea loc abia când va domina consensul și stabilirea obiectivelor comune între o clasă politică responsabilă și o societate cu adevărat implicată în acest sens.