Desfiinţate în 2009, printr-o decizie mai mult decât prostească a oficialilor acelor vremi, şcolile profesionale se pregătesc să renască şi să-şi primească, din nou, cursanţii. Eliminarea învăţământului profesional şi înlocuirea lui cu liceele tehnologice s-a dovedit a fi o măsură care a făcut un rău imens nu doar sistemului educaţional din România, ci şi absolvenţilor de şcoli gimnaziale. Nu puţine au fost cazurile celor care s-au văzut puşi în situaţia de a urma cursurile liceale, pentru ca patru ani mai târziu să umple listele „eşuaţilor” la examenul de bacalaureat ori să îngroaşe rândurile studenţilor plătitori de taxe către universităţi de duzină.
Şcolile profesionale au fost cele care ofereau tinerilor cu posibilităţi materiale reduse şi fără drag de carte şansa de a învăţa o meserie în doar trei ani şi, de ce nu, de a-şi găsi mai apoi un loc de muncă. În lipsa acestei forme de învăţământ, o grămadă au renunţat la şcoală, lucru reflectat, de altfel, de rata abandonului şcolar, mult peste media Uniunii Europene. Ne-am trezit, astfel, că avem un sistem de educaţie ce nu răspunde nevoilor societăţii, reprezentanţii mediului economic reclamând că se simte acut lipsa pepinierelor care să le asigure forţa de muncă. Iar problema semnalată de ei este cu atât mai serioasă cu cât cei unele meserii sunt pe punctul de a dispărea de pe piaţă, în condiţiile în care cei care încă le mai practică se apropie de vârsta pensionării.
Mii şi mii de tineri intră, an de an, în rândurile şomerilor, în timp ce angajatori din diverse sectoare suspină după personal. Absolvenţii ies, însă, de pe băncile liceelor fără vreo calificare ori pregătiţi, doar teoretic, în meserii fără căutare pe piaţa muncii. Majoritatea se înghesuie să prindă un loc la una din universităţile mediocre din România, chiar dacă acest lucru presupune doar o cheltuială consistentă şi nu-i oferă garanţia unei pregătiri serioase şi nici nu-i deschide vreo portiţă către un loc de muncă.
Nu este o ruşine că nu urmezi cursurile unui liceu teoretic şi preferi să înveţi o meserie pe care să o poţi practica aproape oriunde în lume. Nu este o ruşine să fii sudor, electrician ori tinichigiu. „Meseria este brăţară de aur”, nu aşa spune proverbul?
Si tinand cont de faptul ca tenaris a investit aproape 1 milion de euro in 2 laboratoare la api si mihai viteazul da de inteles ca are nevoie de muncitori calificati pentru sectiile noi. Salariile nu sunt rele, iar la scoala profesionala ai o bursa de studii de 200 de lei pe luna, pe cand la mate info? sau economic? e cam mare concurenta peste tot. Este nevoie si de programatori, dar mai mare este nevoie de persoane sa le construiasca „robotii” programatorilor si sa le asigure mentenanta, etc.