Daniel Săuca
Destul de probabil, nu știați: PNȚCD Sălaj are un nou președinte. Nu-i dăm numele, să nu-l punem într-o situație și mai delicată. Curios: a avut loc și o conferință județeană a partidului (mă rog, grupului) menționat, într-o discreție de tip ilegalist. Melancolic, după vremurile „țărăniste” de altădată, le urez noilor/vechilor conducători mult succes. Și oleacă de înțelepciune.
Unde sunt sloganurile de altădată? De la „Cine a stat cinci ani la ruși/ Nu poate gândi ca Bush” până la „Mai am un singur dor/ Dragnea scriitor”, de la „anticomunism” la „antimafia”… Și totuși, să nu uităm nici lozincile de dinainte de decembrie 1989: „ Epoca Nicolae Ceauşescu – epoca de aur a României socialiste!”; „Epoca Nicolae Ceauşescu – epocă de glorioasă istorie, de măreţe înfăptuiri socialiste şi luminoase perspective!” De lucru: bestiarul/inventarul lozincilor în scumpa noastră patrie. În diverse „chei” interpretative.
Cu melancolie am citit și o recentă declarație (sau ce-o fi) a scriitorului Mircea Cărtărescu: Dacian Cioloș ar fi „probabil, singurul personaj politic capabil, în acest moment, să creeze o coagulare a dreptei”; „Eu mă gândesc la un fel de coagulare a opoziției și într-adevăr, probabil, în acest moment, singurul capabil, singurul personaj politic capabil să creeze această coagulare ar putea fi domnul Dacian Cioloș, (…) pentru că mandatul său de prim-ministru, dupa părerea mea, a fost unul dintre cele mai decente de la Revoluție încoace”, a afirmat Cărtărescu citat de Hotnews. Nu prea cred. Decență? Bun-simț? În România? În politica de Dâmbovița? În politică, în general… Și apoi, e dl. Cioloș de dreapta? Poate fi dreapta unită? Întreb, nu dau cu tastatura.
Cu melancolie (reținută) am lecturat și câteva rânduri scrise de Gabriel Liiceanu: „Astăzi avem alte tehnici de pătrundere în creierul oamenilor. Astăzi avem televizor, avem profesioniști ai intoxicării (care-și spun «jurnaliști» sau «moderatori»), iar «victimele» și «călăii» nu mai arată nici ele la fel. Astăzi, lagărul de reeducare a fost mutat în sufragerie, în fața televizorului, victima stă pe un scaun sau pe o canapea, bea bere sau ronțăie snack-uri, iar torționarul îi sucește creierii instalat pe un ecran. Astăzi gâdele nu te mai bagă cu capul în hârdău; astăzi el are aerul pios al unui misionar, are indignarea în gât și marile cuvinte ale umanității – cinste, adevăr, dreptate – pe buze. Astăzi, fecalele sunt pregătite pentru a fi înghițite cu creierul. Iar rezultatul este magnific: un post de televiziune transformat în centru de reeducare avariază, în câteva ore, mințile câtorva milioane față de cele câteva sute, în câțiva ani, dintr-un lagăr de reeducare” (contributors.ro). „Fecale înghițite cu creierul”? „Posturi de televiziune, centre de reeducare”? Cu melancolie (nesfârșită) îi recomand d-lui Liiceanu să schimbe (mai des) postul. Sau să nu pornească televizorul pe posturile de știri. Pe niciunul…
