Daniel Săuca
Masca avea și rolul de a acoperi fața sau o parte a ei pentru a nu fi recunoscut. În pandemia nouă destui români sunt de nerecunoscut și cu mască, și fără mască. Exista și masca mortuară. Și de la apariția fotografiei, nu prea se mai practică operațiunea de a face un mulaj în ghips al feței unei persoane imediat după deces. Acum, masca mortuară e „pixelată” și „photoshopată”. Iar pictorii „cimitirelor vesele” vor trece în curând pe „paint”sau „krita”. A-i cădea masca însemna dezvăluirea minciunii, ipocriziei cuiva. Azi, nu mai interesează pe mai nimeni dezvăluirea unui mincinos sau unui ipocrit. Sunt prea multe măști, probabil. Și prea mulți ipocriți. A lăsa (pe cineva) mască semnifica înșelătorie, dar și surprindere, stupoare. Politicienii (și alte categorii de oameni ai muncii cu vorba) nu ne mai lasă mască, doar ne tot spun și să purtăm mască (medicală), chiar dacă nici ei nu o prea poartă (tot timpul). Mască, în antichitate și mai apoi, era și o figură ce acoperea fața actorilor în funcție de rolul interpretat. Masca era de-a dreptul un personaj. Azi e un personaj colectiv, în general depresiv, isteric, „mankurtizat” ori „rinocerizat”. Într-o piesă globală. Încă se mai discută dacă piesa asta are regizor(i) sau avem de-a face cu „stand-up comedy”. Mască înseamnă și machiaj. Din fericire, masca (medicală) de azi e mai estetică decât multe machiaje exersate înainte de noua molimă. Chiar dacă, din păcate, masca (medicală), de un albastru spălăcit, neagră sau pestriță, e și imaginea supunerii, fricii, masificării, morții. Interesant, mască semnifică și expresia feței provocată de o emoție, un sentiment puternic. Mască mascată de noile măști. Mască înseamnă și preparate cosmetice care se aplică pe față pentru întreținerea tenului. Din nou, o mască mascată de noile măști. Din bogăția semnificațiilor cuvântului mască, amintesc și ceea ce servește a ascunde, a camufla ceva. Hmîî, serviciile de peste tot au avut și au probleme măcar cu „recunoașterea facială”. Mască înseamnă și un chip prefăcut, o atitudine simulată pentru a ascunde sentimentele sau intențiile adevărate (am folosit pentru acest editorial și dexonline.ro). Hmîî, în acest caz au avut și au probleme nu numai serviciile. Nu în ultimul rând, mască semnifică și mobilierul care se pune în fața chiuvetei sau a caloriferelor. Semnificație nealterată de pandemie. Apoteotic, închei cu fragmente dintr-un articol al Stelei Giurgeanu, „Masca omenirii” din „Dilema veche”: „Potrivit lui Christos Lynteris, antropolog medical la Universitatea St. Andrews, din Scoția (citat de New York Times), masca medicală a devenit în timp o «emblemă a unei societăți emancipate din punct de vedere sanitar, având deja o funcție dublă: pe de o parte, să te ferească de microbi, pe de alta, să transforme oamenii în cetățeni cu o gândire științifică». Cu alte cuvinte, oamenii au ajuns să poarte măștile medicale și în semn de conștientizare și precauție contra pericolelor plutitoare în aer. Și, chiar dacă, în Europa, folosirea măștilor a scăzut după al doilea război mondial, în China (dar și în mai multe țări asiatice) ele și-au păstrat popularitatea, căpătând o valoare de simbol: grija pentru societate și conștientizare civică. Potrivit lui Lynteris, purtarea măștii medicale în public a rămas, mai ales după epidemia de SARS din 2002, un semn de politețe pentru cei de lângă tine” (dilemaveche.ro). Poftim? Grijă pentru societate? Conștientizare civică? Un semn de politețe? Cetățeni cu o gândire științifică? În România?… Aștept cu nerăbdare opiniile voastre. Nemascate. Și pentru perspectiva măștii ca obiect ritual.
Măștile pandemiei
