Daniel Săuca
Cu ajutorul colegilor (de Cenaclu „Silvania” şi de vieţuire culturală într-un oraş nu prea prieten cu artele), Marcel Lucaciu şi Daniel Hoblea, vă oferim integrala, antumă şi postumă, a poeziei unuia dintre marii uitaţi ai Zalăului literar, cultural: Valentin Meseşan. Poemele sale, apărute la Editura „Caiete Silvane”, vor fi prezentate joi, 18 februarie 2016, de la ora 17, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Zalău, în cadrul unei ședințe speciale a Cenaclului „Silvania”.
Demersul nostru recuperator trebuie înţeles nu doar ca un gest, simbolic şi concret totodată, de rememorare a prieteniei şi preţuirii reciproce, ci şi, mai ales, ca o iniţiativă destinată noilor sau mai vechilor generaţii de iubitori ai Cuvântului care, cu acest volum, au posibilitatea de a (re)descoperi unul dintre cei mai buni poeţi ai Sălajului „postdecembrist”.
Stă în puterea noastră, pe mai departe, să clădim o „bibliotecă esenţială” a tărâmului silvan, peste care să nu se aştearnă praful uitării. După Horia Ciovârnache, Ioan-Viorel Bădică, Iuliu Suciu iată i-a venit rândul, poate prea târziu (numai din vina noastră), şi lui Valentin Meseşan.
Dumnezeu să-i odihnească pe toţi în pace, iar nouă să ne dea înţelepciunea şi tăria de a nu-i uita pe cei care au trudit cultural în acest spaţiu românesc!
Și pentru că, vai, și în acest oraș nu prea prieten cu artele (și, de multe ori, cu bunul simț), e tot mai greu să fie șters praful uitării, mai ales în cazul unor personalități care nu au contat pentru „marea masă” a oamenilor muncii din orașul-sat, orașul-dormitor etc.
Ar fi deplasat să cerem ca mai multe străzi/alei din Zalău, de exemplu în loc de Cerbului, Alunului, Merilor, Căprioarei, Ciocârliei, să poarte numele unora din marii dispăruți ai Sălajului literar, cultural: Gheorghe Șișeștean, Iuliu Suciu, Valentin Meseșan?
O STRADA CU NUMELE PUPINCURISTULUI PSD, NU SE POATE?
Sau cu numele lui Capalnasiu.
Pipota Mizilului se umflă la Zalău. Cu pompa!
Ruşine mare!
Păi, să ai tu, Co-medie locală, colea, sub nas, ditamai festivalul internaţional de poezie şi epigramă, iar noi să aflăm de la alţii că au venit scriitori din 12 ţări, toate străine?! Uite, de exemplu, la Zalău, în „Magazinul sălăjean”, Daniel Sauca ne prosteşte în faţă, de să te zgârii pe ochi, cum că: „Participanţii au fost din: Belgia, Brazilia, Spania, Italia, Franţa, Germania, Rep. Moldova, Siria, Macedonia, Albania, Canada, SUA, conform unui comunicat al organizatorilor”. Dom’le, aşa o fi! Organizatorii or fi trimis comunicatul ăsta numai la „Magazinul sălăjean”!
Dar, băi, Sauca,
nouă ne spui asta? Ţi-ai greşit adrisantul, tăticu’! Nu la Ploieşti s-a răsturnat carul ăla în care nefericiţii înghiţeau gogoşile matale! La festivalul de la Mizil, n-a participat nimeni din străinătate! Poate or fi trimis ceva poezele la concurs nişte românaşi care n-au ce face prin Brazilia sau se plictisesc prin Albania, deşi şi asta ar fi de mare mirare, dar la Mizil n-a călcat picior de străin. Nu am nici o dovadă, dar mă bazez pe bun simţ. Bun simţ gazetăresc. Dacă mă înşel, aştept dreptul la replică al participanţilor respectivi şi promit să plătesc eu biletele de avion de pe trei rute celebre: Damasc – Mizil, Tirana – Mizil şi New York – Mizil.
Nu, acuma, pe bune,
dacă venea la Mizil măcar câte un participant din jumate din ţările astea, ia, să le mai citez o dată: „Belgia, Brazilia, Spania, Italia, Franţa, Germania, Rep. Modova, Siria, Macedonia, Albania, Canada, SUA”, băi, Daniele!, asta chiar ar fi fost o senzaţie! Păi, nene!, se umfla pipota Mizilului de mândrie, de se auzea de la Ploieşti cum plesneşte de fericire. Iar pe-aici a fost o tăcere asurzitoare…
Ştiţi de ce
umflă Sauca pipota Mizilului cu pompa, de la Zalău? Fiindcă o poetă de prin partea locului a luat un premiu la Mizil. Da’ ce-i aia, Mizil? Îi trebuia, domn’e, un context select. Şi, atunci, bagă Sauca treaba aia cu spuma poeziei din Franţa, Italia, Spania… Canada, SUA, adică, un Mizil mondial, nu?
Despre ce mezeluri vorbești, mă?
Iar ai tras pe nas?