Mai e posibilă pacea, armonia sub semnul credinței?

Daniel Săuca

Am citit cu interes o carte primită recent, „Din preistorie în viitor” de Victor Ravini (Ideea Europeană, București, 2023). Cu interes pentru că sunt destule teme în acest volum asupra cărora am meditat și eu. Aici, redau câteva rânduri, cu speranța că vor incita la dezbatere, implicare, cine știe: „Creștinii și musulmanii se pot întâlni în jurul problemelor atât teologice, cât și practice de etică socială, politică, drepturile omului. Pornind de la textele centrale atât din Biblie, cât și din Coran, se poate dezbate pentru a găsi valori comune pentru justificări teoretice și soluții practice, în fața problemelor controversate de astăzi ale păcii, protecției mediului și justiției internaționale. (…) Dialogul devine semnificativ atunci când se bazează pe toleranță și este condus constructiv, astel încât ambele părți care conversează să fie îmbogățite, să obțină o perpectivă asupra celeilalte religii și o mai bună autocunoaștere. Și totodată ca să pună premisele armoniei în societate” (p. 197). Războaiele din Ucraina și Israel m-au dus cu gândul și la implicarea credințelor religioase. Mai e posibilă pacea, armonia sub semnul credinței? Din câte se vede până acum, nu. Și nu e deloc o veste bună. Oricum, fără dialog, fără toleranță, fără valori comune nu se poate construi nimic serios pentru viitor. Și nu doar din perspectiva religiilor, bisericilor de tot felul. Iubirea aproapelui, vai, e atât de departe. Iar despre „armonia în societate” ce să mai vorbim. Papa Francisc: „Să ne rugăm, frați și surori, pentru pace, în special pentru chinuita Ucraină, care suferă atât de mult, pentru [pace] în Țara Sfântă, în Palestina și Israel, și să nu uităm de Sudan, care suferă atât de mult, și oriunde este război. Sunt atât de multe războaie! Să ne rugăm pentru pace. În fiecare zi, să ne facem timp ca să ne rugăm pentru pace. Vrem pace!” (vaticannews.va). Oare vor învinge rugăciunile pentru pace? Dialogul și toleranța?