Oricat se mai straduiesc cațiva idealiști cu suflete frumoase sa reaminteasca poporului ce reprezinta Craciunul, demersul pare sortit eșecului. De la an la an cumparaturile trec in fața credinței, supermarket-ul ia locul bisericii iar stomacul surclaseaza creierul.
Dar nu este un fenomen nou aparut. Sarbatoarea religioasa a avut intotdeauna un concurent pe masura: tradiția. Tradiția culinara, mai exact, centrata in jurul animalului sacrificat, porcul. Cat la suta din timp aloca de zeci de ani țaranul roman credinței și cat pregatirilor de sarbatori? Hai sa zicem, șase ore la biserica – distribuite pe mai multe zile – versus o zi lumina numai pentru taierea și prepararea porcului, alta pentru prajituri, urmate de cel puțin doua pentru ingurgitarea și digerarea produselor finite rezultate. Cine digera bine, pentru ca alții mai aloca timp și pentru internarea in spital, clisme și alte operațiuni devenite tradiționale cu ocazia sarbatorilor de iarna. In mod diferit, de la un an la altul, dar cam așa se aloca timpul destinat sarbatorilor magice. Atunci, de ce sa dam
