Staţi calmi şi nu vă armaţi kalaşnikoavele, puse la rece, pentru orice eventualitate, indiferent de carpete. Nu m-am săturat de România. Plâng, ştiu, sunt patetic, când se ridică tricolorul pe catarg (a dracului treabă, şi Băse…), în momente importante, nu la manifestări făcute de-an pixu, că aşe trebe. Şi nu mă bat cu pumnul în piept cu patriotismul meu. De fapt, patriotismul (ca şi credinţa) se măsoară mai ales în fapte, nu în vorbe. Dar m-am săturat de gunoaie. De drumuri proaste. De explicaţii de ce sunt drumurile proaste. M-am săturat de porcăria politică. M-am săturat de imbecili. Şi de proşti. Şi de toată şleahta de bandiţi şi de hoţi, de criminali cu cravate scrobite, cu gulere albe, albastre, gri… M-am săturat de românii parşivi. De forumiştii care-şi lasă balele şi jegul pe site-urile patriei. M-am săturat de toate ţaţele posibile şi imposibile, de tătă sporovăiala fără rost, de tăt fariseismul ancestral al românului neaoş, şi cam hoţ.
Sau care se pretinde că e aşa, dându-ţi peste nas, dintr-un jipan, se înţelege, cu suprema lui inteligenţă, care nu poate fi clintită nici măcar de Dumnezeu, care, se înţelege, lucrează mai nou pe euro, nu pe mălai sau păsulă. M-am săturat de iliesci, de băseşti, de becali, de hrebenciuci, de stolojeni, de vadimi, de năstaşi, de ţâţe filmate în „prime time” ca să se ridice nivelul politic al boborului alegător, de corupţie, de şpagă, de indiferenţă, de promisiuni electorale (chiar aşa, oare ce o să ni se mai promită, atâta vreme cât, de, încă nu suntem pensionari), de mită, de prostie, de sărăcie – asumată când fals tragic, când impetuos vulgar, m-am săturat de ardelenii mitici, m-am săturat de maghiarii mai ai dracului decât românii care se cred cu trei rânduri de „t
