Luxul s-a născut în Zalău

Nu ştiu dacă aţi observat sau nu, însă eu vă spun în mod oficial că noi, sălăjenii, avem o reşedinţă de judeţ de lux.  Sau “deluxe”, cum scria cândva pe pachetele de kent cu care mergeam pe la medici. Nu vă gândiţi la curăţenia din municipiu, la dotările de care avem parte ori la faptul că dăm pe dinafară de atâtea ornamente şi beculeţe încât şi Vaticanul ar fi invidios pe noi, nici vorbă. Sper că nici la canalizări ori starea drumurilor nu v-aţi gândit, asta ca să nu mă înţelegeţi greşit. Conceptul de lux în Zalău nu este nicăieri mai potrivit aşa cum este în privinţa magazinelor, în special a celor cu articole de îmbrăcăminte, poate şi încălţăminte şi zorzoane.

Dacă ai curiozitatea şi uriaşa răbdare să iei la rând magazinele de haine din Zalău constaţi că trebuie să plăteşti pentru o făcătură exact cât plăteşti pentru un hanorac sau un sacou de la Zara  sau Jack & J., în Cluj, la unul din mall-uri. Aproape orice etichetă răsuceşti în faţa ochilor, primul lucru pe care îl constaţi este că ai de-a face cu o firmă de care nu a auzit nici cel mai bine pregătit designer, iar dacă ai şi acces la internet pe telefon şi cauţi să vezi cam pe unde este situat vaporul firmei cu pricina, nu găseşti nimic. De fapt sunt vreo 12 etichete, patru mari, patru mijlocii şi alte patru din care una transparentă, şmecheră, adică… nu ne jucăm! Caracterul atât de râvnit, acela de lux, îl dau însă preţurile acestor articole. Calitatea lor este undeva între dezastru şi execrabil. Cusături oribile, aţe ieşite sau buclate pe câte un crac de pantalon ori o mânecă, scurte, late, prea lungi, în fine, marfă de doi lei vândută la preţ de te ia cu hipertensiune şi palpitaţii. Articole croite și tivuite, parcă, după o noapte de beţie, materiale de o calitate care lasă mult de dorit, croieli după tipare luate parcă din almanahurile anilor ’80. Pare un paradox, insă de cele mai multe ori, te poti alege cu o cămașă ori o haină de calitate la 10 ori 5 la sută din preț, dacă vizitezi magazinele second-hand care au împânzit Zalăul, acestea fiind, de altfel, și singurele magazine în care poți să găsești haine autentice de firmă. Vechi dar… reale, nu fake-uri.

Rareori  mărimea pe care o cauţi şi obligatoriu câte un singur exemplar din fiecare mărime. Dacă găseşti un jeans pe care te decizi, într-un final, să-l cumperi, ori are cracii prea lungi, ori nu te cuprinde nasturele, dacă ceri altul, ţi se oferă ori pe o nuanţă de muştar, ori turcoaz. Preţurile la articolele de sezon, pulovere, jachete, veste, mai de Doamne-ajută, sunt nejustificat de mari şi simt nevoia să repet, nu discutăm de branduri de renume pentru că în Zalău nu există aşa ceva. Mărfurile care sunt ceva mai bune, de o calitate mai ok, sunt nejustificat de scumpe! Vânzătoarele sunt descurajate, plictisite, au un aer suficient şi par depăşite de evenimente.

Nu sunt ele vinovate pentru faptul că patronii impun astfel de preţuri pentru nişte turcisme sau chinezisme de proastă calitate, ele sunt doar dezamăgite pentru că, într-un fel, sunt conştiente ce vând, mai precis sunt conştiente că nu vând, pentru că zălăuanii şi sălăjenii, în general, au realizat mai ales în perioadele în care se fac masiv cumpărături, faptul că Oradea, Clujul, Satu-Mare sau poate chiar centrele de shopping din Ungaria, sunt mai oneste, cel puţin în privinţa calităţii mărfurilor şi a autenticităţii produsului. Nu mai discutăm de alte produse, extrem de dorite în această perioadă, precum jucării mai complexe ori parfumuri. Dacă ai proasta inspiraţie să achiziţionezi un parfum dintr-un magazin (sunt, cred, două magazine mari) constaţi acasă că ai plătit aproape dublu, faţă de ofertele de pe care site-urile oficiale şi autentice (nici acestea nu sunt multe, dar există câteva). Nici preţurile la gadgeturi ori elctronice nu sunt ademenitoare, pe principiul „lasă-i, că-s de la ţară şi oricum cumpără”; există multe firme care în mediul online au preţuri decente iar în magazine te ia amețeala. Mulţi patroni, preponderent străini, s-au îmbogăţit într-un oraş săracuţ aşa cum este Zalăul, tocmai pe acest principiu.

Eu nu îmi permit să dau sfaturi nimănui, nici măcar nu mă pricep foarte bine la haine, însă pot să vă spun doar că, dacă veţi strânge bănuţii şi o dată la două, trei săptămâni, alegeţi un oraş în care comercianţii îşi respectă clienţii şi țin și la prestigiul lor, veţi constata cu mare surprindere două lucruri importante, pe lângă altele, mai mărunte: cu bani relativ puţini sau cu sume decente, aţi cumpărat un produs de o calitate bună, original şi chiar de firmă. Pe lângă aceasta, v-aţi şi plimbat, aţi schimbat şi aerul, dar şi feţele pe care le-aţi întâlnit în cale. În final, sesiunea de shopping şi banii cheltuiţi au reprezentat un succes. Departe de mine gândul de a descuraja comerţul în oraşul în care locuiesc. Și eu, ca și voi, îmi doresc să cumpăr din Zalău, nu să contribui la prosperitatea altor ținuturi. Vreau doar să-i conving şi să-i încurajez pe cei care vând marfă îndoielnică sau fake-uri ordinare, mărfuri urâte, articole prost făcute la preţuri de-a dreptul comice, să înveţe să facă un comerţ care – sigur că da, să-i avantajeze și pe ei, iar pe noi, clienţii, măcar să nu ne fraierească, pentru că până la satisfacţie este, totuşi, o cale ceva mai lungă.