Lupta cu morile de vânt

Lunar am ocazia să citesc câte un buletin informativ despre “munca la negru” – un fenomen greu de stârpit nu doar la noi în judeţ, ci în toată ţară. Nu ştiu ce o fi în capul guvernanţilor şi a celor abilităţi în acest domeniu de activitate, dar un lucru e cert: stârpirea muncii nedeclarate e o luptă cu morile de vânt. Şi nu de acum, ci din totdeauna! În ciuda tuturor controalelor, a amenzilor uriaşe şi a riscului de a ajunge în închisoare, unii angajatori încă mai ţin salariaţi la negru. E trist că cei care ar trebui să vadă, nu observă faptul că piaţa muncii traversează o perioadă dificilă mai ales în contextual actual, iar multe persoane aflate în căutarea unui job au tendinţa să accepte orice condiţii. Fenomenul muncii „la negru” îşi păstrează încă proporţiile în România, ba mai mult, acest comportament a fost accentuat de perioada pandemiei. Cauza? Sărăcia, evident, dar şi lipsa încurajării antreprenorului care a început o afacere pe cont propriu, fără a sta la mila statului. Practic, astăzi, antreprenorul, privatul cel care susţine economia e pus în faţa faptului împlinit şi e musai să se descurce. Când în permanenţă ţi se ia fără să primeşti eşti nevoit să recurgi la anumite metode, inclusiv la aceea de “muncă la negru”. Nu? E un risc major, pentru că muncă fără acte se plăteşte scump, dar funcţionează! Până la urmă cine nu riscă, nu câştigă! Aşa e la noi. Decât să dea statului o mulţime de bani, taxe şi impozite, angajatorul preferă să împartă cu aşa-zisul angajat acele taxe. Omul care-i munceşte nu moare de foame, iar angajatorul nu mai rămâne chiar pe minus. Nu e deloc în regulă, dar până la urmă acest fenomen de “muncă la negru” este şi a fost rodul celor care ne-au condus şi ne conduc,  oameni cu o exemplară “ţinută morală”. Pentru angajatorii “mici” este foarte dificilă trecerea printr-o criză cum este aceasta provocată de pandemie. Dacă nu au pe cineva cu capital în spate care să poată să susțină un business automat se ajunge la faliment. Economia se află, din păcate, la terapie intensivă. Aşa că pentru supravieţuire românul a găsit întotdeauna idei şi va găsi. Chiar şi pe termen scurt. Acum aşa e trendul, doar pe termen scurt, de azi pe mâine. În rest, nu se ştie ca va fi. Prezentul e important!