Într-o Românie în care sportul a fost invadat în ultimii ani de jucători străini, majoritatea plătiţi regeşte, fie că sunt remuneraţi din bani publici sau privaţi, Gheorghe Hagi a reuşit o preformanţă istorică în această vară cu Viitorul Constanţa, echipa pe care o manageriază şi o antrenează.
Este „Regele” pe care mulţi dintre noi l-am contestat după ratarea calificării echipei naţionale la Campionatul Mondial din 2002, când Hagi era selecţioner. Ne-am grăbit atunci să spunem că cel mai bun fotbalist român al tuturor timpurilor nu va da randament şi la nivelul băncii tehnice, nu va fi niciodată un antrenor competent şi valoros. Însă, în această vară, Gică ne-a dat o lecţie de fotbal tuturor; o lecţie de antrenorat, dar mai ales de manageriat.
În 2009, Hagi a început un proiect îndrăzneţ, dar şi riscant: a fondat clubul Viitorul Constanţa, unde este proprietar, preşedinte şi antrenor. La acea vreme, probabil numai el credea în proiectul său; poate şi apropiaţii lui erau sceptici, pentru că, în România, în loc să fii sprijinit să realizezi ceea ce-ţi propui, mai degrabă ţi se pun piedici, iar la final ţi se mai şi reproşează că nu ai fost în stare să duci la bun sfârşit ceea ce ţi-ai dorit.
„Dacă ai şti”, piesa celor de la Direcţia 5, are o poveste aparte pentru Hagi şi are legătură cu soţia sa, Marilena. La mijlocul anilor ’90, Gică pleca la Galatasaray şi, îndrăgostit fiind de Marilena, a sunat-o în drum spre Turcia şi, timp de două ore, a rugat-o să asculte melodia Direcţiei 5.
„Dacă aţi şti ce urmează…” şi-ar fi spus „regele”, în gând, şi în 2009. Iar în această vară, ne-a demonstrat că nu este nevoie de o invazie a jucătorilor străini pentru a deveni cel mai bun. Fotbalul şi sportul în general nu poate fi păcălit, iar cei care fac acest lucru, încercând să ascundă anumite nereguli sub preş, se păcălesc pe ei înşişi.
Hagi a selecţionat jucătorii, i-a crescut, i-a dus spre marea performanţă, i-a făcut campioni naţionali la juniori, iar în acest an, campionii României în Liga I.
Exemplul lui Hagi ar trebui să-l urmeze toţi cei care vor, cu adevărat, să revigoreze sportul românesc. Indiferent că banii provin din bugetul statului sau din mediul privat, ei trebuie investiţi în copiii şi tinerii din România care, mi-e greu să cred că nu sunt cel puţin la fel de talentaţi ca străinii pe care-i plătim cu mii de euro lunar. Talente există în continuare în România, dar nu mai există acea tragere de inimă din partea multor dascăli, îndrumători şi tehnicieni. Majoritatea dintre ei vor să antreneze la cel mai înalt nivel încă din primii ani de carieră; nu au răbdare să promoveze şi să crească sportivi pentru echipele de seniori. Iar dacă mai intervine şi problema bazelor sportive, unde România este cel puţin corigentă, dacă nu chiar repetentă, situaţia devine cât se poate de critică.
Cu legi făcute la cererea unor magnaţi, a căror prioritate este de a „sifona” bani, nu de a creşte şi investii în copiii României, vom continua să facem sport zbătându-ne ca un peşte pe uscat, fără nicio şansă de supravieţuire.
🙂 La conferinţa de presă prilejuită de prezentarea ca antrenor principal la Galatasaray: „Eu, şi când eram jucător, am lucrat în detrimentul echipei”. Translatorul a fost luat prin surprindere, dar a tradus în turcă „în favoarea echipei”.
🙂 Important e punctele.
🙂 Vreau să joc pe scena care trebuie, să mă bat cu ăia adevărații, care vom vedea dacă vom ajunge acolo să fie mai buni.
🙂 Gicu Grozav e Gicu Grozav. Fiecare om suntem diferiți. El se va identifica cu el însuși.
🙂 Viața e frumoasa, dar merită trăită.
🙂 Haideţi să mergem acolo, haideţi să ieşim, să câştigăm orice, să facem, să fie bine ca să nu fie rău.
🙂 Iancu dacă talent, orice ne-a demonstrat totul.
🙂 Copii, mergeți la scoala că școala e bună la ceva.
🙂 Omul este o persoană umană.
🙂 Nu putem să ne ascundem după unghii.
🙂 Asta se întâmplă dacă în România se schimbă antrenorii ca, mă scuzaţi, lenjeria interioară, o dată la săptămână.