Daniel Săuca
Scena (să-i spunem aşa, cu toate că un termen mai adecvat ar fi menajeria) politică pare din nou sufocată de interminabilele, de altfel, reglări de conturi. Nu se simt prea bine – chiar dacă sunt la putere – nici pesediştii, nici peneliştii. Nu se simt bine – mai ales pentru că nu mai sunt la putere – nici pedeliştii, nici udemeriştii. Mai adaugăm la acest peisaj „scandalul steagurilor” ori minunatul mariaj cu strigături, împăcări şi aruncat hainele pe geam preşedinte – premier şi putem râde, din nou, la auzul unor „proiecte naţionale” precum modificarea Constituţiei sau celebrul proces al regionalizării. Nu se simt bine nici pesediştii, fie şi pentru că, bănuiesc, mai multe lucruri i-au enervat: nu au fost consultaţi în privinţa regionalizării (vezi reacţia târzie a lui Liviu Dragnea, ceva de genul hai să dăm capitale de regiuni să ajungă la toţi); nu au primit suficiente fonduri prin bugetul pe 2013; numirile în funcţii la deconcentrate în judeţe întârzie. Liberalii nu se simt nici ei prea bine, fie şi pentru că se anunţă un congres cu săbii ninja şi săgeţi electrocutante, iar cu deconcentratele mulţi aşteaptă lihniţi, după vreo trei campanii epuizante anul trecut, uf, ceva ciolănaş. În PDL, după cum puteţi vedea în fiecare zi pe tembeliziuni, s-au scos pe faţă şişurile şi s-au ridicat poalele, cu sau fără tocuri. Aşa cum bine s-a spus, partidul se află în pragul sciziunii (ceea ce noi, fireşte, nu le dorim) şi cu sprijinul neprecupeţit al prezidentului suprem. UDMR nu duce nici el mai bine, mai ales pentru că nu se mai află la putere. Nu intrăm în detalii, le ştiţi şi voi foarte bine, de la „drujba lui Dumnezeu” până la Fidesz şi înapoi.
Ei bine, scena asta politicoidă fierbe. Se dau pumni. Se încasează pari peste spate. Unii vor aprecia ca firească situaţiunea, deoarece partidele se află după un an electoral greu, iar deconturile sunt inevitabile. De acord. Dar întrebăm: mai au onorabilii oameni politici cu decizie timp să gândească la proiectele astea mari, naţionale? Tare mi-e că nu. Sper că anul 2013 nu va fi unul pierdut şi din această perspectivă. Pentru că, ce mişto, anul 2014 este iar un an electoral: ne vom (sau vă veţi) alege noii europarlamentari şi noul preşedinte al patriei. Sau vom trece la monarhie, şi asta curat constituţională?…
ca bine ai grait la sfarsit. Monarhia constitutionala e pentru romani temelia de la care se poate reconstrui societatea civila.