Liceu sau școală profesională?

Aflu că sunt școli în România unde specializările țin cont de profesori și nu de elevi, de specializările existente pe piața locală sau zonală a forței de muncă. Mi-am amintit că în România, elevi cu note de 3 sau 4 intră la liceu, iar profesorii trebuie să-i ridice la nota 6, pentru a trece de bacalaureat, un examen stigmatizant, unul cu care rămâi pe viață. Cine e de vină? Nu, nu sunt profesorii, statul e de vină, ministrul educației care a permis această regulă tâmpită în învățământul românesc e de vină. Că poate sau nu, elevul trebuie să urmeze liceul. De ce? Pentru că așa spune sistemul de învățământ, unul încă axat pe multă teorie și mai puțin pe practică. Directorul unei școli din Șimleu Silvaniei a fost invitat în Franța, pentru un schimb de experiență. A aflat că acolo, diferite școli cu specializări agricole funcționează în subordinea Ministerului Agriculturii, că mai tot timpul, elevii învață meserie și foarte puțină teorie, că acolo sunt căutate aceste școli și că sunt tot mai mulți cei care vor să învețe o meserie adevărată. La noi, de vină sunt și părinții. Toți își visează copiii mari genii, profesori, directori, patroni, judecători, avocați, toți vor ca pruncii lor să facă facultate, masterat, chiar și doctorat, iar fabricile de diplome rânjesc cu gura până la urechi. E stupid. Nu toți tinerii trebuie să facă facultate, nu ar face decât să îngroașe rândurile șomerilor. Oameni buni, în țara asta e nevoie mai mult ca oricând de meseriași. Mircea e instalator și l-am așteptat aproape o lună până a venit să-mi monteze o cabină de duș. Omul ăsta are de lucru de nu i-ar ajunge trei schimburi. Uneori muncește de dimineața până noaptea și tot nu termină. Are casă, mașină scumpă, are de toate, pentru că a învățat în școala veche de meserie și chiar se pricepe. Uneori se mânjește cu rahat, cu urină, vede ce nu toți sunt în stare să vadă, dar la final de lună câștigă poate mai bine decât un judecător. Cu toate acestea, repet, toți își văd pruncii vedete, directori, șefi de servicii sau mari conducători plătiți regește, pentru muncă puțină sau deloc. Cine greșește, unde greșește? Aflu că sunt și în școlile sălăjene specializări predate în școli profesionale, dar interesul nu este mare, pentru că „tătă lumea vrea la facultate”. Dorința asta ne-a cauzat nouă mari probleme pe piața forței de muncă, inclusiv în economie. Acum doi ani, un elev din Românași, care a învățat de la tatăl său să repare motoare de tractoare, a fost descoperit de un inginer de la o fabrică din Zalău. Angajatorul n-a mai stat pe gânduri, i-a oferit copilului o bursă, iar după terminarea școlii l-a angajat. Toți angajatorii privați sunt sătui de diplome. Să nu uităm că și în Sălaj a fost o astfel de „fabrică” bucureșteană prin care mulți chiar au trecut. Numai că de astfel de diplome este nevoie când te angajezi la stat. Pe tot mai mulți angajatori privați îi interesează doar priceperea și nu hârtia.