Zilnic, prin prisma meseriei pe care o practic, transmit fel de fel de vești cititorilor. Este vorba despre informații oficiale pe care le primesc de la instituții pentru a informa cititorii. Informațiile primite, nu toate ce-i drept, mă „minunează” și de foarte multe ori am senzația că trăiesc în altă lume. O lume în care care nu se mai respectă nimic și în care nimeni nu mai are frică de nimeni, căci de respect nu poate fi vorba. Scriu zilnic de oameni care se urcă sub influența alcoolului la volan, ceea ce e strict interzis. Pentru cei care conduc sub influența alcoolului aș avea o explicație în ceea ce privește lipsa responsabilității: au pierdut-o odată cu băutura consumată și nu mai știu ce fac, dar totuși pentru cei care conduc cu permisul suspendat, pentru cei care apasă pedala de accelerație până la refuz în locurile în care viteza e limitată, pentru cei care nu acordă prioritate acolo unde trebuie, pentru cei care conduc autoturisme neînmatriculate și pentru mulți alții care încalcă legea, nu am nicio explicație! Nu am nicio explicație pentru cei care încalcă legea cu bună știință, nicidecum cu bună-credință. Ce o fi în capul lor, nimeni nu are de unde să știe. Poate, pe moment, deciziile luate li s-au părut idei bune crezând că vor scăpa? E posibil și asta, dar e inadmisibil să nu respecți legea și să o încalci la nesfârșit fără să te gândești că prin acțiunile tale poți distruge viața unor persoane nevinovate. Zilele trecute, stăteam la o trecere de pietoni. Nu mi-am permis să traversez strada printr-un loc special amenajat în acest sens până m-am asigurat și până când, în cele din urmă, un șofer a încetinit și mi-a făcut semn cu mâna că pot să trec. Comparativ cu alte nelegiuiri, astea cu și despre respectul în trafic sunt chiar banale, iar impusurile nervoase duse la extrem, pe care le vezi în jur atunci când încerci să iei atitudine, te fac să taci. Desigur, nu în toate situațiile pentru că Legea pumnului, Legea irascibilității, Legea agitației, Legea amenințării, Legea violenței, Legea impertinenței, Legea nesimțirii și multe altele apărute recent, post-pandemic, le-au aborgat pe cele pe care le știam noi. Nouă, celor care le-am respectat și care am crezut că a mai rămas o urmă de bun-simț, nu ne rămâne decât să privim sus la cei care-s acolo. Sunt exemple concludente! De la cap se-mpute…
[…] Zilnic, prin prisma meseriei pe care o practic, transmit fel de fel de vești cititorilor. Este vorba despre informații oficiale pe care le primesc de la instituții pentru a informa cititorii. Informațiile primite, nu toate ce-i drept, mă „minunează” și de foarte multe ori am senzația că trăiesc în altă lume. O lume în care care nu se mai respectă nimic și în care nimeni nu mai are frică de nimeni, căci de respect nu poate fi vorba. Scriu zilnic de oameni care se urcă sub influența alcoolului la volan,… » Mai multe detalii […]
Aveți dreptate. Eu duc judecata mai profund – nu doar de la cap, însăși ADN-ul acestei populații e alterat. Nenumăratele exemple pe care le descrieți și pe care le vedem în jur o dovedesc. Merg cu bicicleta, în dreapta liniei albe, pe acostament – trec mașinile la doar o jumătate de metru lateral, din față intră unii în depășire (nu toți cu BMW!), zilele trecute doi șoferi m-au ocolit/protejat, m-am uitat și nu aveau numere de Ro. Ce-l determină pe un cititor-de-pe-foaie să-și bată joc de un titlu științific și apoi să amenințe cu tribunalul pe cei care-i dezvăluie mîrșăvia? De ce o universitate s-a compromis în halul acela? De unde atîta incultură și agresivitate? Nu doar de la cap… Miorița are gălbează.