Lectura, medicamentul celui părăsit de cuvinte

Andreea Pintea

În ultimii ani, lectura a devenit, din nefericire, un subiect suprasaturat, poate chiar imaginea ștearsă a unei dogme care obișnuia să hrănească intelectual și spiritual insul, întreaga ființă. Se vorbește despre lectură, despre carte în sine, precum o urmă ștearsă, o amintire care zace în măgura amintirilor celor care au pus vreodată mâna pe un volum. Nu este, sub nicio formă, o născocire sau o plăsmuire a omului, ci adevărul gol-goluț cum că lectura devine, treptat, un suvenir pe care îl așezăm întâmplător prin casă, prăfuit și perimat. Auzim peste tot această idee cum că lectura vindecă, cum că ar ajuta omul căzut și prins în vrajba vieții. Este însă oare adevărată această presupunere?
Scriitorul japonez Haruki Murakami spune într-una din cărțile sale celebre următoarele: „Dacă citești numai cărți pe care toată lumea le citește, nu vei putea gândi altfel decât cum gândește toată lumea”. Ei bine, noi, oamenii de rând, nu ne putem compara, firește, cu mai marii scriitori ai literaturii universale însă contează, cu siguranță, și ce fel de cărți consumăm. Cert este că, scrierile lor au lăsat un tezaur semnificativ pentru devenirea noastră în ceea ce privește moralitatea și etica. Pentru a demonstra faptul că literatura într-adevăr vindecă atât pe omul lipsit de cuvinte, pe cel lipsit de inițiativă, dar și pe cel doborât de greutățile vieții, vă voi relata, din propria experiență, felul în care lectura te poate pune înapoi pe picioare. Cu siguranță, fiecare dintre noi se bate de câte un eveniment neplăcut în viața sa, iar pentru a ieși din această stare lamentabilă, avem nevoie de un strop de speranță, de un strop de bucurie pentru a ne încuraja. Este perioada în care frecventez ușile Bibliotecii Județene din Sălaj aproape zilnic. Azi o carte, mâine o altă carte. Lectura devine pentru mine o expresie a frumuseții și un mijloc de căutare a infinitului. V-ați pus, oare, vreodată, întrebarea de ce omul are nevoie să consume atât de multe povești, de ce visele apar chiar și atunci când creierul omului se odihnește în somn? Adevărul este că ființa umană este conectată constant la crearea de imagini, de acțiuni, de întâmplări. Asta înseamnă, fără doar și poate, că suntem consumatori de povești din naștere fără să ne dăm seama. Omul este mereu în strânsă legătură cu lectura și cu dorința statornică de a se arunca în universul cărților. Așadar, lectura sălășluiește în fiecare dintre noi, iar important este să avem curajul de a da frâu voinței de a ne vindeca prin cărți de bună calitate. Cum să ne alegem, apoi, cărțile de calitate? Faimosul Emil Cioran se confesează în cărțile sale spunându-ne cât de cuprinzători sunt scriitorii clasici, fie din literatura română, fie din literatura universală. Iată ce ne mărturisește filozoful: „De câte ori citesc viața martirilor, a sfinților, a lui Nietzsche sau a lui Dostoievski simți nevoia să-ți spânzuri carnea de stele, să pășești sub nopți și să îți sfărâmi membrele de un vis de întuneric. Un tremur de bucurie te cuprinde apoi și într-un extaz crepuscular îmbraci aștrii cu un nimb de suspine”. Lectura de calitate este, deci, precum o rugăciune înălțată la cer în care fiorul bucuriei și a liniștei te cuprinde cu toată puterea sa.
Totodată, nu trebuie să uităm nici impactul bibliotecilor asupra locuitorilor fiecărui sat și a fiecărui oraș. De pildă, în luna februarie am participat la un eveniment foarte admirabil și lăudabil din toate punctele de vedere. În data de 15 februarie, an de an, se sărbătorește Ziua Națională a Lecturii. Fusesem sunată cu două zile înainte de doamnele bibliotecare. Mi s-a comunicat să le onorez cu prezența mea de Ziua Națională a Lecturii la filiala adolescenți/adulți pentru a fi premiată datorită cărților pe care le citisem anul trecut, în 2023. Dacă mă întrebați pe mine, a fost un eveniment cât se poate de frumos, și o „sărbătoare” pentru cei mai fideli cititori ai Municipiului Zalău. Copii de toate vârstele au fost premiați fie cu o carte sau două, apoi cu o diplomă în semn de apreciere pentru munca lor intelectuală pe care au depus-o cu un an în urmă. Desigur, nu trebuie să-i uităm nici pe cei vârstnici. O veste care m-a fascinat cât se poate de tare a fost numărul de cărți citite de oamenii vârstnici din Zalău. Nu este, cu siguranță, ușor să citești 50 de cărți pe an, având în vedere toate celelalte activități pe care fiecare dintre noi le avem, darămite să citești peste 280 de cărți într-un an. Este un număr fascinant de mare! Ei bine, Zalăul într-adevăr citește. Biblioteca Județeană „Ioniță Scipione Bădescu” promovează într-un mod atât de admirabil lectura încât nu ai cum să nu le treci pragul măcar din când în când. Găsești tot felul de cărți, chiar și pe cele mai vechi. De asemenea, sala de lectură își pune la dispoziție încă o serie palpitantă de cărți, dar și un loc frumos amenajat în care te poți bucura în liniște de câteva minute sau ore în care poți savura o carte. Așadar, cartea, lectura, poate vindeca omul, deoarece setea de cunoaștere sălășluiește în fiecare dintre noi, iar datoria noastră de preț rămâne să căutăm înăuntrul nostru această foame pentru a ne hrăni sufletul și intelectul cu o mâncare sănătoasă și potrivită.