Curajul românului a ajuns la cote inimaginabile în spatele anonimatului și mai ales pe Facebook. Până și sălăjenii protestează mai nou pe Facebook, ei nu mai ies în stradă, nu mai strigă că le este greu. Nu. Mă pufnește râsul când văd tot felul de proteste anunțate pe rețele de socializare, iar la ora și locul stabilite nu vine aproape nimeni. Ce ne-am face fără Facebook, am mai putea trăi fără să trimitem mesaje din lumea anonimatului? Cred că mulți ar intra în depresie, iar alții ar ajunge la spitalul de nebuni. Pentru a nu știu câta oară primesc cereri de prietenie de pe conturi cu nume inimaginabile. „Pisica neagră de Zalău” este cea care mi-a trimis acum două zile cerere de prietenie. M-a pufnit râsul. Am întrebat-o cine e de fapt, e pisică sau pisoi, iar răspunsul primit a fost unul care mi-a pomenit mama și mi-a umplut frigiderul de carne. Chiar cred că internetul trebuie supus unei legislații clare, iar asta pentru că rețelele de socializare au devenit latrine, locul unde tot mai mulți varsă, scuipă, strâng de gât și atacă. Știu pensionari din Zalău pentru care televizorul și rețeaua de socializare au devenit principala și sfânta sursă de informare, locul unde trăiesc, unde își duc viața de zi cu zi. Acolo scriu, acolo află, acolo atacă, acolo își spun nemulțumirile, întreabă, totul se petrece pe rețeaua de socializare. Iar când internetul cade, lumea lor se năruie. Da, pe Facebook suntem tot mai curajoși, dar în viața reală devenim anxioși, fricoși de mama focului și aproape nimeni nu vrea să-și mai asume nimic. Oare am uitat să trăim cu adevărat? Mă duc la nunți, locul unde oamenii ar trebui să petreacă, să vorbească, să se bucure. Ce să vezi? Mai toți de la masă, la tineri mă refer, stau cu ochii în telefon, filmează, fotografiază, e nebunie, poate chiar un haos social, dar nu vă faceți griji, românului îi place haosul și vomită atunci când aude de reguli. Gata, nu mai am timp, trebuie să intru pe Facebook, Niculina Pătlăgica Albastră mi-a trimis cerere de prietenie și trebuie să-i răspund. Nu știu cine e, dar sunt convins că avem multe de vorbit.
[…] Curajul românului a ajuns la cote inimaginabile în spatele anonimatului și mai ales pe Facebook. Până și sălăjenii protestează mai nou pe Facebook, ei nu mai ies în stradă, nu mai strigă că le este greu. Nu. Mă pufnește râsul când văd tot felul de proteste anunțate pe rețele de socializare, iar la ora și locul stabilite nu vine aproape nimeni. Ce ne-am face fără Facebook, am mai putea trăi fără să trimitem mesaje din lumea anonimatului? Cred că mulți ar intra în depresie, » Mai multe detalii […]