Laci

Daniel Săuca

S-a dus din lumea aceasta și Fejér László (Ladislau), redactorul-șef al revistei județene de cultură în limba maghiară „Hepehupa”. Un ziarist de excepție. Printre puținii astfel de gazetari. E o pierdere grea nu numai pentru comunitatea maghiară sălăjeană. Laci a fost o personalitate culturală. A depășit jurnalismul „de linia întâi” și prin implicarea totală în editarea revistei amintite. Și în organizarea Festivalului „Primăvara poeziei”. Laci iubea și poezia de calitate. Și în limba maghiară și în limba română. Avea deschidere reală către cultura română. De-a lungul anilor, mulți ani, am discutat mult. Dispariția lui îmi pare ireală. Cu câteva zile înainte m-am înțeles cu el și pentru corectura articolelor în limba maghiară din Anuarul Presei Sălăjene 2018, unde a fost prezent, de altfel, cu un studiu din „Hepehupa” despre „poezia socialistă în limba maghiară din perioada dictaturii comuniste și receptarea poeziei respective în România”. Laci a fost un ziarist serios (incredibil de serios!) și nu doar: avea o disponibilitate enormă pentru dialog, pentru a explica diverse informații sau nuanțe din cultura maghiară. Și mai avea o calitate (rară): umorul. Rememora cu zâmbete mai ales peripețiile jurnalistice din vremea comunismului. Avea și încăpățânările lui: de pildă, nu am reușit să-l conving de necesitatea creării unui site pe internet al revistei pe care o conducea. Era poate de „modă veche”. Dar o să ne fie dor de ziariștii-literați ce cred mai ales în puterea cuvântului tipărit, așa cum era Fejér László. Deja mi-e dor de întâlnirile noastre. Aveam tot timpul ce povesti. Despre politică (nu-i plăceau politicienii, nici ai lor, nici ai noștri), despre ziariști, despre etimologii, despre istoria județului Sălaj și a Transilvaniei, despre poeți și poezie, despre secui, despre probleme de familie, despre sănătate. Îmi doresc ca în memoria lui „Hepehupa” să meargă mai departe. O revistă serioasă, așa cum a fost și fondatorul, „părintele” ei! Dumnezeu să te odihnească în pace, Laci!