La vot!

Daniel Săuca
Am participat, am votat la toate alegerile (prezidențiale, parlamentare, locale) și referendumurile organizate din 1990 încoace în România. Dezamăgit sau nu de rezultatele alegerilor, de prestația aleșilor, am continuat să cred, mai apăsat sau mai timid, în sistemul de vot democratic, oricum preferabil celui practicat în regimurile totalitare (inclusiv în România). Sunt lucruri știute: e preferabil, moral, spiritual, să ai posibilitatea alegerii, decât să fii obligat să „votezi” un candidat impus printr-o numire ori, în cazul tiranilor „moderni”, prin autonumire. Voi vota și duminică, 2 noiembrie 2014, fără prea mult entuziasm, ce-i drept, cu gândul mai degrabă la necesitatea, să-i spunem civică, a demersului. Îmi place să cred că voi vota „rațional”, alegând (pe) unul din cei nu mai puțin de 14 pretendenți la așa-zisul „fotoliu de la Cotroceni” în funcție de oferta acestuia și de situația politică post-alegeri (așa cum o prevăd). Nu vi-l spun, pentru că nu e cazul. Opțiunea mea, în acest moment, nu coincide cu a multor „lideri de opinie” (mai „mari” ori mai „mici”, locali) care și-au anunțat public, zgomotos, prea zgomotos, și nu de puține ori vulgar, susținerea pentru unul sau altul dintre candidați. Au devenit astfel, cu sau fără voie, „agenți electorali”, „propagandiști”. Pentru partide și pentru candidații acestora. Partizanatul politic pe față, fără jenă, reprezintă oricum, de multă vreme, o boală a mass-media dâmbovițene și a multor lideri ai așa-zisei „societăți civile”. Constat, nu dau cu parul sau cu bota. Constatarea de altfel nu va avea niciun efect, și pentru că, și în acest „sector”, nimeni nu mai ascultă. Sfaturi, idei sau, ce barbarie!, indicații prețioase. Altfel, vă invit și din acest colț de pagină să vă prezentați duminică, 2 noiembrie 2014, la vot. Și să votați (așa) cum doriți! E un pas mic, dar solid, pentru a nu risipi puțina speranță existentă încă pentru viitorul democratic al țării. Și chiar o dovadă de patriotism (dacă așa ceva mai există la noi)!