La fântâna dorului… de dezvoltare

Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar, se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de primă necesitate, dorește să aibă altele, mai puțin utile sau chiar inutile. Zicerea veche de când lumea pare a fi într-o eternă actualitate la Zalău, orașul în care de întâmplă de toate și nimic. Zilele trecute, municipalitatea a inaugurat, cu trâmbițe pe Facebook și jeturi multicolore, trei fântânele arteziene construite pe repede-înainte în buricul urbei. Aparent, nimic de criticat. În fond, fântânile arteziene reprezintă în aproape toate cazurile, un punct de atracție și un plus de imagine adus unui spațiu dintr-un oraș.

Pe lângă sutele de felicitări adresate primăriei de către cititorii  internauți, au existat destule comentarii în care zălăuanii se întrebau, pe bună dreptate, dacă aceste trei fântâni erau chiar utile ori dacă, în lipsa altor investiții de maximă urgență și necesitate, aceste obiecte decorative își au deplina justificare. Discutăm despre o investiție de peste 63.000 de euro, bănuții fiecărui cetatean. Și ai bogatului, și ai amărâtului. Și al specialului cu peste 5.000 de euro pensie, și ai celui care abia își târăște existența de la o lună la alta. Și banii celui de la bloc, care nu are încă imobilul izolat, și al celui de la casă, căruia, din lipsă de canalizare îi curg dejecțiile zi și noapte pe lângă poartă. Desigur, nu este o sumă colosală, însă știți bine: 63.000 de aici, 20.000 de acolo, 80.000 de dincolo și uite așa se aduna cheltuielile pe investiții cărora li se taie buricul înaintea altora, gândite poate, dar avortate ulterior, investiții cu adevărat importante pentru fiecare dintre noi. Pot, totodată, să-mi exprim și dezacordul cu privire la locul în care acestea au fost amplasate.

Fără o noimă sau o logică peisagistică solidă, lăsate acolo tustrele, în mijlocul drumului. În mod normal, astfel de fântâni amplasate pe scuarul din mijlocul drumului ar trebui, așa cum vedem prin alte locuri, să aibă o continuitate, să fie urmate de alte trei și de alte trei, măcar o serie de câte trei astfel încât să faci un mic bulevard cu fântâni și nu să le lași singure acolo, de parcă ar fi fost aruncate de cineva din blocul de vis-à-vis. O investiție mai mare și care, repet, ar trebui să vină abia după ce urgențelor orașului li s-a tăiat panglica inaugurală.  Altfel, o fântână mai mare sau trei mai mici pot fi amplasate într-o intersecție, sens giratoriu ori chiar pe mult-discutatul platou de marmură din centru ajuns, după două serii de ghiftuiri cu fonduri de milioane, din nou o ruină. Pentru că atunci când peticeala e cuvântul de ordine în orice obiectiv ajuns ruină în municipiu, ai parte de același rezultat în cel mai scurt timp.

Lăsând la o parte partea colorată a acestei investiții, le reamintesc zălăuanilor câteva lucruri dramatice le-aș numi, de care, indiferent câte rugăciuni ar face la biserică ori prin birourile decidenților, nu au și nu vor avea parte de ele în următorul deceniu. Zona Metropolitană, un proiect pompos-găunos mort din fașă, în care s-au turnat topuri de hârtie și bani cu nemiluita și căruia i s-a pus cruce, platoul de marmură care arată ca după bombardament, deși, nu-i așa, l-am reabilitat cu două alocări masive de fonduri, bulevardul asfaltat, spart din nou, iar asfaltat, un sens giratoriu imposibil, executat inițial cu fundul și reconfigurat acum prin noi spărturi și lucrări, lipsa canalizării pe numeroase străzi din Zalău, dezastru în multe puncte de colectare a gunoiului de lângă blocuri – raiul muștelor, țânțarilor și șobolanilor, centrul istoric în ruină, plin de copaci morți, praf și miros de urină, străzi asfaltate de un an și care, pentru că au fost reabilitate necorespunzător, s-au umplut din nou de gropi și cratere. Lipsa șoselei de centură, tronsonul doi, proiect care iată, trenează și stagnează iar deși toată protipendada oficială din oraș a spus că gata, începe. Nu începe nimic.

Cartiere care arată doar foarte puțin diferit față de acum 30 de ani, locuri de joacă sărace, urâte, școli nereabilitate, magazine și clădiri degradate. Lipsa coșurilor de gunoi de pe străzi, un centru de municipiu insalubru, clădiri de patrimoniu care stau să se prăbușească, haos comercial și țigănie, cu haine, covoare, ligheane spânzurate pe trotuare, în capul trecătorilor, pe importante străzi din centru. Ce să vă mai spun ca să puteți să înțelegeți de ce fântânile colorate de la Lira nu erau urgența numărul 1, în Zalău?

Dacă mai găsiți și alte lucruri la care ați visat, care vi s-au promis și pe care nu le puteți vedea din cauza acestor fântâni ori a altor investiții cel puțin inoportune, le puteți enumera mai jos. Sigur că avem nevoie de lucruri noi, de un plan urbanistic, pe acest segment, plin de lucruri care să încânte ochiul și să dea un plus de culoare acestui oraș gri, de investiții în astfel de lucruri, dar niciodată acestea nu pot fi puse în fața marilor lipsuri ale orașului! În rest, da, fântânile din Zalău arată bine, sunt colorate, au jet promițător și sunt luminoase. Exact cât să distragă atenția celui care nu reușește niciodată să vadă pădurea de uscături din cauza arbuștilor plantați peste noapte, la liziera ei.