La al treișpelea’ Congres

Ați văzut, probabil, mulți dintre voi, felul în care s-a desfășurat congresul PSD ce a avut ca scop principal alegerea președintelui, având, evident, în subsidiar, sute de alte scopulețe perfide, șmechere, prin care românii să fie din nou prostiți iar capetele să le fie din nou întoarse către partidul-lumină. Rupt în find după alegerile de luna trecută, partidul flamurei roșii a clocit acest congres evident, nu doar ca să își aleagă noul președinte, după ce a scăpat de ultimul, ci mai cu seamă pentru declanșarea unei campanii fără precedent în țară dar și peste hotare, un soi de marea cârpire națională sau, vorba unui șlagăr cântat pe vremuri de Angela noastră națională, “...când vrei din cioburi să învii, fosta iubire…”

M-am împăcat cu gândul că trebuie să vizionez câte ceva din discursurile prezentate la microfon de cei mai de seamă participanți, aceștia intrând în scenă mai ceva ca la Oscar, sub acorduri muzicale și jocuri de laser. L-am ascultat pe Fifor, l-am suportat și pe Orlando, i-am ascultat până când am simțit că trebuie să renunț pentru că mi s e umflase capul și simțeam o presiune suspectă în ceafă. Laude peste laude, osanale, temenele la picioarele liderului, pupături și lacrimi. Uau, ca pasărea Phoenix, ce mai! Renaștem din propria cenușă. Ei, poate. Noi, sigur nu.

 Inevitabilul s-a produs iar doamna premier a fost aleasă, așa cum era de așteptat, în funcția de președinte. Poate singura și cea mai bună alegere din ceea ce se putea alege. Nu vreau să mă axez neapărat pe această fâsâială de congres profund comunistoid, o șușanea politică ce ne-a trimis cu de-a sila înapoi în timp, când vedeam numai congrese și discursuri în fața ochilor indiferent pe unde ne duceam. Ceea ce mi s–a părut interesant, lucru care ni se confirmă și la nivel regional dar și local, aici, în Sălaj (pentru că operațiunea declanșată vizează fiecare colțișor de Românie) a fost felul în care au fost prezentate cele câteva realizări notabile ale acestei guvernări, pe care nimeni nu le poate contesta, dar mai ales salba suspect de lungă și perlată de promisiuni care îți provocau în primă fază un soi de mâncărimi pe piele, pe sistem nervos, după care te așezau frumos pe o grămăjoară de gânduri.

Nu cred că există formațiune politică mai pregătită și mai capabilă să nască încontinuu promisiuni așa cum este partidul de la putere. Se promite la foc automat până vă vine să vomitați de atâtea promisiuni. Haideți să vă spun care e treaba, ca să știți, totuși, de unde vine și în Sălaj așa pe nepusă masă această avalanșă de promisiuni din partea autorităților și de ce nu se mai opresc.

Scopul principal, așa cum mulți dintre dumneavoastră ați realizat, este acela al recâștigării încrederii și devotamentului față de acest partid cu care eu n-am nimic personal, dar îl dezavuez la fel de mult ca pe pe cele din opoziție – toți o apă și-un pământ, așadar redobândirea atașamentului pe care oamenii ar trebui, în opinia PSD, să îl nutrească față de partid. Toate discursurile au fost cu și despre partid. partidul în sus, partidul în jos, de parcă asta ne interesează pe noi, cei care știm foarte bine cum trăim. S-au pus la cale strategii fără precedent, multe dintre ele care frizează hazardul, iar prima și cea mai importantă este intoxicarea populației cu promisiuni sub formă de valuri marine.

Una peste alta, până icniți și scoateți limba. Vedeți bine și trendul național și local de presă, cu excepțiile de rigoare. Unele trusturi au virat peste noapte brusc către stânga, pe linia continuă, fără să semnalizeze. V-ați trezit citind lucruri halucinante în unele publicații și asta zilnic, numai de bine, numai de perspective strălucitoare, orbitoare de-a dreptul. Totul de bine, deși nu, memoria nu vă înșală, iar voi le știați cât de cât obiective și canalizate erau unele publicații  pe ceea ce nu se face la noi sau se face de mântuială.

Ei bine, asta miroase a ceva. Ceea ce ar putea fi profitabil pentru unii, nu e corect pentru cetățeni, nu știu dacă mă înțelegeți. Oamenii, mai ales aici la noi, sunt sătui de promisiuni la modul patologic, adică riști să-ți iei un pumn în moacă dacă îi promiți așa, tam-nisam, unui sălăjean, ceva. Oamenii s-au săturat.  Eu, ca și colegii mei, dacă am scris și de bine de multe ori atunci când o promisiune a fost ținută, dar am scris aproape zilnic și de răul pe care îl fac, deliberat sau prin omisiune, autoritățile, neglijând o mulțime de lucruri sau investind în aberații, pe banii noștri, n-aș putea să ies zilnic acum cu un conținut al muncii mele sută la sută format din ceea ce mi se bagă sub nas pentru anestezierea populației și băgarea minților în cap, la comandă. Mai bine îmi dau demisia, căci sunt capabil și de altceva, decât să fac acest lucru pe care, de altfel, fizic n-aș putea să-l fac pentru că am demnitate și m-aș batjocori pe mine înainte să îmi bat joc de cititori.

Dar pentru că există un loc sub soare pentru toți este problema fiecăruia ce face și cum procedează atunci când consideră că face presă, nu judec pe nimeni și iau în calcul inclusiv rațiuni obiective prin care unii decid să procedeze așa. Ceea ce vreau să știți, deși sigur mulți dintre dumneavoastră știți deja, este faptul că acest „trend” venit atât de nefiresc, ca un îngheț într-o noapte de vară, nu este întâmplător.

Se aruncă cu promisiuni precum orezul pe miri, la nunți. Așa ceva nu s-a mai pomenit, iar acesta este doar unul din planurile strategice de după marele dezastru de la alegeri. Disperarea ia uneori forme aberante și îndeamnă de multe ori la alegeri fie ridicole, fie grav neinspirate, atât timp cât ții să iei oamenii de proști. S-au primit ordine la toate structurile, de la Zalău și până la Fufez și Petrinzel, ca oamenilor să le fie prezentat conceptul stângaci într-o nouă formulă. Mai potentă, mai solidă, mai plină de culoare și mai ales aducătoare de bogăție și sclipici în viețile noastre.

Exact ca șampoanele acelea care vă promit stoparea căderii părului, dar care, evident, niciodată nu se țin de promisiune atâta timp cât părul cade din motive ereditare, cauze medicale și nu doar așa, pentru că l-ați sufocat cu gel sau fixative pe la vreun botez. Despre asta este vorba în marea ecuație… dar sănătoși să fim și să încercăm să deschidem ochii mai mult, să fim mai atenți la semnale și mai ales să nu uităm să ne aducem aminte anul viitor de promisiunile făcute cu lacrimile crocodilului care îți atrage prada, acum… când mai avem pe stoc niște stive de pachete cu promisiuni  peste care s-a pus praful, pachete rămase nedesfăcute.

P.S.: În fotografia stilizată de mai sus nu este o căpușă (deși seamănă și s-ar potrivi și ea editorialului meu), ci o alarmă.