Isteria la români

Daniel Mureşan
În Dicționarul Explicativ al Limbii Române găsim definiția isteriei: ISTERÍE, isterii, s. f. Tulburare mintală manifestată prin descărcări emoționale, leșin, sugestibilitate, simptome fără bază organică. – Din fr. hystérie, it. isteria.
Primele relatări privitoare la isterie își au originea în antichitate. Despre ea au scris părintele medicinei Hipocrat (460-377 î.H.) și scriitorul, filozoful, medicul si cercetătorul naturii Avicenna (980-1037). În epoca modernă, isteria a fost studiată de savanți psihiatri cunoscuți, cum ar fi: neurologul francez Jacques Charcot (1825-1893) și psihologul, filozoful francez Pierre Janet (1859-1947). O deosebită atenție a fost acordată isteriei de către psihanaliști.
Am făcut puțină istorie, pentru a nu intra abrupt în fenomenul de zilele acestea, denumit “isteria coronavirus”. Sigur, termenul e mai mult medical, dar la noi începe să se împământenească un comportament ce tinde să se generalizeze. Ceea ce se întâmplă zilele acestea e o caracteristică a românilor, dar nu numai. Istericul exagerează, are o mimică expresivă ce pare foarte reală, zâmbește pe sub mustață, gen – nu-mi spui tu mie, las’ că știu eu. Vorbește în doi peri, amenință. Pare stăpân pe sine, dar nu e așa. Este profund influențabil, în special de media de slabă calitate.
După ce am văzut nebunia din magazine, este clar că istericului îi place să mănânce bine. Nu îl interesează de aproapele său. Pentru el țara nu înseamnă aproape nimic, deși afișează un patriotism vulgar. Totul trebuie consumat azi! Ce va fi mâine? – Vom trăi și vom vedea!
Istericul e înclinat spre minciună, se crede mai deștept decât alții, vrea să atragă atenția asupra sa. El abandonează greu, recurge la tot felul de viclenii sentimentale sau materiale. Se descotorosește rapid de prieteni dacă nu-i mai sunt de folos. De la dragoste la ură, pentru isteric nu-i decât un pas.
Să nu credeți că istericii s-au născut isterici. Nici vorbă! Statul și societatea i-a adus în situația aceasta. În România e plin de găști ale politicienilor, ale hoților sau ale corupților. Aproape toți din aceste găști arborează un aer de superioritate, vor să pară ce nu sunt. Aceștia au devenit în scurt timp modele. Iar de aici până la propagarea isteriei nu a fost decât un pas. Frustrările – căci nu puteau toți să se îmbogățească, trebuiau să fie și cei de la care se fura – au format o clasă de isterici, care, din păcate, se mărește pe zi ce trece.
La noi, isteria se manifestă la fiecare sărbătoare religioasă, mai ales la Paști și la Crăciun. Dincolo de trendul consumerist, rămâne sfânta isterie românească ce sugerează că după sărbători se termină lumea. Dar se pare că s-a depășit nivelul cu sărbătorile și intrăm într-o eră nouă. Prima etapă e coronavirusul!