Ipoteze nu chiar fanteziste

Daniel Săuca
Unii jurnaliști cred că cei doi Victorași premieri, Ponta la noi și Orban la unguri, scapă deocamdată de scatoalce, masca pe figură, mersul piticului și cel puțin o sută de flotări, pentru că Europa (conducerea ei, firește) e ocupată cu Grecia (partea europeană?). Poate că e așa. Oricum, nu prea avem cum să aflăm, din buncărele Zalăului, programul de lucru „altfel”, de pildă, al doamnei Merkel. Bănuim că cei doi Victorași, fiecare în felul lui, sunt pentru perfidul și bogatul… Occident niște exemplare politice ciudate, până la un punct comice, și chiar acceptabile. Unul, cu discurs naționalist – populist, garduri cu sârmă ghimpată la granițe și reintroducerea pedepsei cu moartea; celălalt, cu probleme la încrucișarea ligamentelor politice și penale. De dragul unui posibil pamflet, am încercat o apropiere între cei doi premieri, chiar dacă sunt foarte multe „lucruri” care-i despart. Problema, bănuim cea mai importantă, e în ce măsură așa-zisul proiect european mai are importanță pentru România. Vom vedea dacă și cât d-nii Orban și Ponta vor rezista în fruntea guvernelor din țările noastre vecine și prietene. E foarte greu de spus dacă amintitul proiect european va rezista și dacă se va „implementa” cu succes și pe la noi. După cum merg știrile și interesele, observăm, în al nu știu câtelea val al globalizării, că scumpa noastră patrie a ajuns (printre multe altele) o piață pentru desfacerea produselor așa-zis europene, un avanpost militar pentru lupta NATO cu Rusia ori cu alți dușmani vizibili sau invizibili și, ce fain!, un stat în care nu există un echilibru al puterilor în stat; în cazul nostru, Justiția e cea mai tare din parcarea constituțională. „Modelul” pare sud-american, pe invers: nu există o dictatură pur sânge, ci puteri ale statului slabe, care se războiesc. În această logică, par de domeniile firescului scenariile că instituțiile așa – zis de forță pot prelua oricând, dacă interesele „finanțatorului” o cer, puterea oficial; oricum, dețin puterea. Așa că, dincolo sau dincoace de gălăgia, agitația politică suntem curioși dacă se va alege sau nu praful de „parcursul european” al României și al Moldovei. Dacă am ales bine în privința apartenenței la NATO, poate vor răspunde copiii noștri. Și istoricii care vor studia, între hohote de râs, perioada asta de „vremuri interesante” în care trăim.