Ionel, file din (de) poveste

Daniel Mureşan

Nu de ieri, de azi, despre politică se spun multe lucruri urâte. Dar noi ne tot amăgim cu tot felul de proiecții mentale sau cu citate din cărți despre democrație, crezând că la un moment dat viața noastră va fi schimbată de specia numită politicieni. Ca să ne mai animăm zilele, îi aplaudăm sau îi criticăm. Timp pierdut, pe ei oricum nu-i interesează. Sigur, veți spune, e vremea unei revoluții, una a gândirii, a nesupunerii față de prostie, față de minciună și ipocrizie. Dar cine să o facă? Bunăstarea, atâta câtă e, ne-a făcut leneși. Avem telefonul inteligent în buzunar, mergem în weekend pe te miri unde, băutura la supermarket e ieftină. Revoluția mai poate să aștepte.
Trădarea, indiferent de ce fel e, este vedeta politicii românești. Peste noapte, Ionel Ciunt, primarul (încă) Zalăului, a ajuns una dintre cele mai cunoscute vedete de acest fel. Nu de mult le-a cerut concitadinilor votul pentru încă un mandat la primărie. Ca de fiecare dată (e drept, nici de data acesta nu a avut contracandidat), electoratul l-a votat masiv. Realizările sale în cele două mandate, mari sau mici, de conjunctură sau nu, au fost. Până aici, toate bune și frumoase. Doar că nici nu a apucat să-și ia în primire noul mandat și Ionel nu mai vrea la primărie. Vrea la parlament. Deci, zălăuanilor, ați votat în van, nu se pune, mai votați odată. Pentru parlament. Toată această candidatură a fost o adevărată saga: articole defăimătoare la adresa anumitor membrii de partid comandate (nu se știe de către cine) în presa de casă, întâlniri dubioase în miez de noapte, colegi de partid dezorientați.
E profilul tipic al politicianului ce fuge după imagine. Nu îl interesează electoratul sau colegii de partid. Vrea cu sacii în căruță, presa de partid îl omagiază, credincioșii de serviciu fac mătănii, pensionarele sunt pe spate că le-a luat de mijloc. Cu mare bucurie anunță că el „se sacrifică” pentru cauză, că e băiat bun, că e musai să plece. Nu-și mai găsea locul la Zalău, era prea mic pentru el. O fi bine, o fi rău pentru el, nu știu. Sigur pentru electorat e țeapă!
Dacă Ciunt se crede vreun mare salvator al lumii noi, s-ar putea să aibă șanse. În lumea veche, cea cu picioarele pe pământ, era o autopăcăleală, oricâte oglinzi ar fi pus în sala de bal. Trădătorii, mai devreme sau mai târziu, vor fi dezavuați. Și de cei pe care i-a trădat, dar și de cei pe care îi va trăda.
A, era să uit! Și primarul de la Jibou s-a cocoțat pe prima poziție a listei de la Senat. Doar că acolo sunt șanse puține. Dar gestul rămâne…
De când e lumea, e valabilă pasarea responsabilității. Adam nu era vinovat, era vinovată Eva, care l-a găsit vinovat pe șarpe și tot așa. Când cei doi au gustat fructul oprit, au aflat că era foarte amar. Ce spuneți, domnule (încă) primar?