Invitație la (re)lecturi

Daniel Săuca

Dacă tot e week-end, sfârșit de săptămână prelungit, până marți, nu chiar pentru toți, firește, poate e momentul să vă invit la (re) lecturi. Relectura e întotdeauna surprinzătoare. Îți oferă chiar și o altă perspectivă decât cea avută la prima lectură. Sau la doua. Sunt probabil și cărți care merită să le recitești periodic. Marile cărți ale omenirii se citesc și se recitesc. Și nu numai acestea. Una din cărțile mele de recitire e „Schimbarea la față a României” de Emil Cioran. Chiar dacă, la bătrânețe, autorul s-a dezis, într-un fel, de volum (textul îi părea în 1990 „cel mai străin” din cele scrise de-a lungul vieții), „Schimbarea la față a României” e pentru mine actuală, fie și polemic. Și în mai 2020. Când ne putem gândi la „schimbarea la față” de după pandemie. Chiar așa, se va schimba ceva (în bine) după presiunea covidiană în țara ce l-a dat lumii pe Emil Cioran? Până ce vom răspunde și la întrebarea de mai sus, să ne întoarcem la volumul cioranian, apărut în 1936 și în 1990 într-o ediție revăzută de autor, măcar prin câteva citate: „Românii au trăit o mie de ani ca plantele. Creșterea vegetală le-a determinat ritmul vieții lor. Precum pentru o plantă, totul se face peste ea, așa și românul; totul s-a făcut peste el: biologia ca și istoria. Unui popor de țărani i-a făcut mare plăcere să nu intervină în cursul lumii” (ed. Humanitas, 2010, p. 83). Poate nu mai suntem un popor de țărani, dar tot „vegetali” am rămas, cu istoria făcută peste noi. Și tot Emil Cioran: „Pentru adevăratul om politic, morala este un lux periculos. Keyserling a arătat că orice politică este, în fond, machiavelică. Plecând din zonele subterane ale sufletului, ea aplică metode corespondente acestora. (…) Finalitatea omului politic este puterea. Acestui idol îi sacrifică el totul. Febra omului politic este ura. Unde este luptă este și ură” (p. 157). Nu numai în politică. Poate că febra omului începutului de mileniu trei este ura. Pentru putere sigur nu luptă doar politicienii. Probabil se va scrie o nouă „schimbare la față a României” de un tânăr de 24 de ani, cât avea E. Cioran în 1935-1936 sau de altcineva. Și fără această carte, e sigur că avem nevoie de o altă Românie. Unii dintre noi. Nu știu cât de mulți. (Re)lecturi frumoase!