Între speranţă şi raţiune stă „ciolaniada”

Înainte de toate, chiar şi de proverbiala sete de sânge politic a jurnalistului, trebuie să subliniem că ceea ce se întâmplă astăzi din punct de vedere politic, cu efecte administrative dintre cele mai grave, ne afectează, în primul rând, poziţiile deloc comode de cetăţeni ai acestei ţări. Tot acest scandal din USL, şi implicit din Guvern, are consecinţe ireversibile asupra vieţii omului de rând. Nu doar în România, ci în orice altă ţară mai mult sau mai puţin bananieră, instabilitatea politică duce, invariabil, la deprecierea monedei naţionale şi, totodată, la retragerea unor investitori importanţi de pe piaţa economică a acelei ţări. În România din păcate, consecinţele unei astfel de stări de fapt sunt cele pe care le urmărim, le ştim şi, îndeosebi, le simţim de circa 24 de ani încoace.
De ce nu renunţă liberalii la acest conflict? Tocmai pentru faptul că PNL vrea ceea ce şi PSD sau PC îşi doresc: funcţii şi influenţă. Astfel că, cel puţin din acest punct de vedere, astăzi, putem pune semn de egalitate între PNL şi PSD, între Antonescu şi Ponta. PNL nu a aminenţat că intenţionează să părăsească guvernarea pentru vreun motiv întemeiat, de dreapta, care ar fi legat de lipsa măsurilor de ajutorare a firmelor sau de fiscalitatea excesivă. Nu. PNL ameninţă că iese de la guvernare pentru că nu i se dă ciolanul care crede că i se cuvine.
Întrebarea care se impune cu forţa evidenţei este ce a făcut USL cu majoritatea vastă dată de români în Parlament? În campania electorală, cei de la USL au promis „dreptate până la capăt”. Nu au specificat însă şi pentru cine. Ce am văzut până în prezent este că acea promisiune a fost ţinută doar pentru baronii corupţi ai PSD. Putem concluziona astfel că USL a abuzat şi încă abuzează de încrederea celor care i-au dat votul.
Cu o majoritate parlamentară covârşitoare, istorică de altfel, USL a avut pe mână o ţară pe care nu a ştiut (sau nu a vrut?) să o conducă, aşa că a aruncat-o la coşul de gunoi. În loc să ne ofere stabilitate şi creştere economică, USL ne-a „servit” instabilitate politică şi socială, inflaţie, preţuri mai mari, zeci de alte taxe şi impozite, zeci de mii de firme închise şi o justiţie strangulată de influenţa politicului. Apropo, v-aţi întrebat o clipă de ce Victor Ponta nu o „înghite” pe Codruţa Kovesi, procurorul-şef al DNA? Pentru că nu trec două zile fără să pice capul vreunui baron sau a vreunui parlamentar corupt din USL.
În USL se dă, astăzi, marea luptă pentru funcţii, ciolan şi influenţă. Am putea-o denumi, fără să greşim, „Marea Ciolaniadă”. Telenovela despărţirii PNL de PSD sau, dacă vreţi, a lui Crin Antonescu de Victor Ponta lasă guvernarea fără guvernanţi, în timp ce românii – inclusiv cei peste 70 la sută, care au susţinut USL la alegerile anterioare – au de plătit rate din ce în ce mai mari la bănci (odată cu creşterea semnificativă a valorii monedei euro în raport cu leul) sau privesc neputincioşi la avalanşa de taxe şi impozite care le înghite şi ultima brumă de speranţă.
Sincer, la fel ca mulţi alţi români, am sperat şi eu că această Guvernare va face ceva pentru noi, pentru „talpa” ţării. La fel cum am crezut, la un moment dat, în Alianţa D.A., despre care imi imaginam că poate fi groparul corupţiei din această ţară. Am sperat, însă raţiunea mea nu am crezut o clipă în capacitatea de autoeducare a politicianului român. Şi totuşi, încă mai sper în ceva, pentru că speranţa moare ultima. Chiar dacă şi de această dată raţiunea îmi dictează altceva, mai sper că nu voi fi acuzat că fac încă parte din grupul celor câtorva creduli care încă mai nădăjduiesc că ţara asta nu-i tocmai blestemată să aibă astfel de conducători. Mi-a mai rămas altceva decât speranţa?