Între minciună și îndoială

De-a lungul anilor, românilor li s-au plimbat multe pe sub nas, sub formă de momeli, ca apoi aproape nimic din ce li s-a promis să nu se materializeze.
PNL şi PSD pun la încercare încrederea alegătorilor în aceste zile cu „momeli” electorale pentru toate genurile și gusturile. Promisiunile mai mult decât generoase din programele de guvernare ale PNL și PSD ridică cel puțin două mari semne de întrebare: ori sunt făcute ca să ridice miza alegerilor din decembrie, ori oferta conţine suficient de multe promisiuni ca să poată fi alese doar două-trei cu adevărat realizabile. Și asta, în cel mai bun caz… Evident, există şi a treia opţiune (pe care nici măcar ei nu o cred): să fie toate puse în aplicare. Însă indiferent de ofertă, cineva trebuie sacrificat. Mă întreb, de această dată, câte piei urmează să fie luate de pe unele categorii sociale şi profesionale, pentru ca unii să ajungă, și în acest an, la oala cu smântână? Asta nu o mai spune nimeni, pentru că, normal, cine ar avea interesul să-și taie singur craca de sub picioare?
Cu o două luni înaintea alegerilor, dacă ne-am lăsa duși de val, am putea spune că, de anul viitor, indiferent cine va câştiga alegerile, prosperitatea va invada România cu puterea unui tsunami. Programele partidelor sunt pline ochi de măsuri ce promit relaxări fiscale, combaterea ori chiar eradicarea sărăciei, creşterea veniturilor populaţiei, bani gârlă pentru profesori şi medici, dar şi pentru autostrăzi, spitale şi grădiniţe, dreptate socială şi viitor luminos pentru toţi românii! Fumigene…
Din toate acestea, doar un singur lucru este sigur: nimic din ceea ce ni se promite astăzi nu va putea fi dus până la capăt fără o justiție puternică şi independentă. O justiţie despre care partidele mai pomenesc decât așa, în treacăt, tangențial… Desigur, cu excepția preşedintelui Senatului, penibilul Călin Popescu Tăriceanu, care de curând a făcut apel la parlamentari să nu mai voteze nicio cerere DNA de ridicare a imunităţii, până la finalul actualei legislaturi. Trist, dar exact ceea ce așteptam mai mult din partea lor, a politicienilor, este astăzi minimalizat. Nimeni nu mai pomenește de întărirea actului de justiție. Măcar pentru credibilitatea integrității lor morale (da, știu, sunt cuvinte foarte îndrăznețe), principalii actori politici ar fi trebuit să ceară justificarea și, după caz, confiscarea în regim de urgență a averilor ilicite. La fel cum ar fi normal să se ceară pedepse extrem de severe pentru corupţii din instituţiile esenţiale ale statului. Dar cum să ceri toate astea când îți fuge pământul de sub picioare doar la auzul existenței procurorilor DNA?
Așa că, în decembrie, majoritatea dintre noi vom fi obligați să alegem între justiție și politicieni. Eu, unul, am decis deja.